Conform prevederilor art.177 alin.(1), alin.(2) și alin.(6) din Codul civil nr.1107/2002 (în continuare – „Codul civil”), persoana juridică îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi îşi execută obligaţiile prin administrator. Persoana juridică poate avea unul sau mai mulţi administratori.

 

Are calitatea de administrator persoana fizică sau, în cazurile expres prevăzute de lege, persoana juridică care, în condiţiile legii şi ale actului de constituire, este desemnată să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe contul persoanei juridice.

Raporturilor juridice dintre persoana juridică şi administrator li se aplică dispoziţiile legale cu privire la reprezentare şi mandat dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.

 

În acest sens, potrivit art.1472 din Codul civil, prin contractul de mandat o parte (mandant) împuternicește cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice sau în alt mod de a afecta direct poziția juridică a mandantului în raport cu un terț, iar mandatarul, prin acceptarea mandatului, se obligă să acționeze în numele și pe contul mandantului.

 

Dispozițiile cu privire la mandat se aplică în mod corespunzător și atunci când mandatarul are doar dreptul, nu și obligația, de a acționa în numele și pe contul mandantului.

Mandantul este obligat să coopereze cu mandatarul în scopul exercitării mandatului. Mandantul este obligat, în special:

 

    a) să răspundă la cererile mandatarului de furnizare a informației în măsura în care această informație este necesară pentru a permite mandatarului să-și îndeplinească obligațiile contractuale;
    b) să dea indicații privind executarea obligațiilor contractuale în măsura în care este necesar conform contractului sau rezultă dintr-o cerere de a da indicații în temeiul dispozițiilor art.1486 din Codul civil.

 

Conform art.1476 alin.(1)-(3) din Codul civil, mandantul este obligat să plătească mandatarului remuneraţie numai în cazurile prevăzute de lege sau de contract.

Mandatul îndeplinit de către un profesionist este prezumat cu titlu oneros.

 

În cazul mandatului oneros, mandantul este obligat să plătească mandatarului retribuţia stabilită prin contract, în baza legii, prin uzanţe sau în dependenţă de valoarea serviciilor acordate.

 

Este important de menționat că, începând cu 01.01.2025, potrivit art.88 alin.(6) din Codul fiscal nr.1163/1997 (în continuare – „Codul fiscal”), raporturile de mandat dintre persoana juridică şi administrator se recunosc în scopuri fiscale drept raporturi de muncă şi se impozitează similar salariului.

 

Conform prevederilor art.45 din Codul muncii nr.154/2003 (în continuare – „Codul muncii”), contractul individual de muncă este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii, dacă este elaborat şi aprobat de angajator, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.

 

Articolul 128 din Codul muncii stabilește că salariul reprezintă orice recompensă sau câştig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.

 

Totodată, este important de menționat că, potrivit art.258 și art.259 din Codul muncii, prevederile capitolului IV al titlului X din Codul muncii se aplică conducătorilor tuturor unităţilor, cu excepţia cazurilor când conducătorul (angajatorul) este concomitent şi proprietar al unităţii.

 

Conducător al unităţii este persoana fizică care, în conformitate cu legislaţia în vigoare sau documentele de constituire ale unităţii, exercită atribuţii de administrare a unităţii respective, îndeplinind totodată funcţiile organului executiv.

 

Drepturile şi obligaţiile conducătorului unităţii în sfera raporturilor de muncă sunt reglementate de prezentul cod, de alte acte normative, de documentele de constituire ale unităţii şi de contractul individual de muncă.

 

Astfel, prevederile art.88 alin.(6) din Codul fiscal urmează a fi aplicate în coroborare cu prevederile Codului civil și Codului muncii.

 

Prin urmare, constatăm că, raporturile de mandat între persoana juridică și un administrator, care are statut de asociat al persoanei juridice, nu se asimilează raporturilor de muncă. Doar în cazul în care administratorul nu are calitate de asociat al întreprinderii respective, raporturile de mandat între persoana juridică și administrator se vor asimila raporturilor de muncă conform prevederilor art.258 din Codul muncii.

 

Suplimentar, menționăm că, prevederile art.88 alin.(6) din Codul fiscal urmăresc reglementarea, în scopuri fiscale, a raporturilor de mandat similar raporturilor de muncă, inclusiv în cazul în care Codul civil permite încheierea contractului de mandat cu titlu gratuit.   

 

În acest sens, în vederea aplicării prevederilor art.88 alin.(6) din Codul fiscal, în cazul în care contractul de mandat este încheiat cu titlu gratuit, în scopuri fiscale, persoana juridică urmează să respecte prevederile Legii nr.1432/2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim.