Potrivit prevederilor Codului fiscal, reținerea finală a impozitului pe venit se efectuează din veniturile specificate în art. 90¹ din Codul menționat.

 

În conformitate cu prevederile art.90¹ alin.(4) din Codul fiscal, reținerea finală a impozitului stabilit prin prezentul articol scutește beneficiarul cîştigurilor și veniturilor specificate la alin.(3), (3¹), (3³), (3⁴), (3⁵), (3⁶) și (3⁷) de la includerea lor în componența venitului brut, precum și de la declararea acestora, din categoria dată făcând parte dividendele, veniturile sub formă de royalty, veniturile de la darea în locațiune a bunurilor, din câștiguri din jocuri de noroc, etc.

 

Este de remarcat că potrivit art. 181 alin.(1) și alin.(4) din Codul fiscal, persoana cu funcție de răspundere responsabilă de stingerea obligației fiscale a contribuabilului este conducătorul lui sau o altă persoană a acestuia care, în virtutea obligațiilor de serviciu, era/este obligată să stingă obligația fiscală în modul şi în termenele stabilite. Pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de prezentul articol şi a altor obligații prevăzute de legislația fiscală, persoana cu funcție de răspundere a contribuabilului poartă răspundere în conformitate cu legislația.

 

În conformitate cu art.182 alin.(2) din Codul fiscal, obligația de a reține sau percepe impozite, taxe, majorări de întârziere (penalități) şi/sau amenzi rămâne a fi a contribuabilului a cărui persoană cu funcție de răspundere este obligată să le rețină sau să le perceapă de la o altă persoană şi să le transfere până cînd impozitele, taxele, majorările de întârziere (penalitățile) şi/sau amenzile vor fi declarate sau trebuiau să fie declarate de persoana de la care trebuia să fie reținute sau percepute ori până la stingerea lor totală în celelalte cazuri.

 

Alineatul (3) al aceluiași articol stabilește că obligaţiile fiscale ale contribuabilului pentru care persoana lui cu funcţie de răspundere este responsabilă în conformitate cu prezentul articol rămîn obligaţii ale contribuabilului pînă la stingerea lor deplină în cazul reţinerii sau perceperii impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere şi/sau amenzilor de la alte persoane.

 

Articolul 129 pct. 6) din Codul fiscal stabilește că obligația fiscală este obligația contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate) şi/sau amendă.

 

Respectiv, în cazul obținerii de către persoana fizică a veniturilor aferent cărora se aplică reținerea finală a impozitului pe venit, ținând cont că articolul 90¹ din Codul fiscal indică expres despre scutirea de la declararea acestora, în cazul în care se constată nereținerea impozitului sau reținerea la o altă cotă decât cea stabilită, urmărirea obligației se realizează la contribuabilul responsabil de reținerea impozitului pe venit la sursa de plată.

 

În cazul admiterii situațiilor de diminuare a obligației fiscale aferente impozitului pe venit, față de contribuabil se vor aplica sancțiuni fiscale în conformitate cu art. 260 și art. 261 din Codul fiscal.