Actele normative care reglementează efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova sunt: Legea nr.845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Legea nr.62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. Hotărîrea Guvernului nr.141 din 27.02.2019 cu privire la aplicarea echipamentelor de casă şi de control la efectuarea decontărilor. Hotărîrea Băncii Naţionale nr.157 din 01.08.2013 cu privire la aprobarea, modificarea, completarea şi abrogarea unor acte normative ale Băncii Naţionale a Moldovei

Cadrul normativ de bază, principiile și cerințele generale și mecanismul de reglementare în domeniul contabilității și raportării financiare în Republica Moldova este stabilit prin Legea contabilităţii şi raportării financiare nr. 287/2017 (în continuare – Lege), iar în instituțiile bugetare prin Legea contabilității nr. 113/2007. Document primar reprezintă confirmarea documentară care justifică producerea faptelor economice sau care acordă dreptul de a le efectua (produce), certifică producerea unui eveniment. În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Lege, fapt economic reprezintă tranzacţie, operaţiune, eveniment care a modificat sau poate modifica activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, costurile şi/sau cheltuielile entităţii. Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) și (4) din Lege, faptele economice se contabilizează în temeiul documentelor primare. Entitatea utilizează formulare tipizate de documente primare aprobate de Ministerul Finanțelor și alte autorități publice sau poate elabora și utiliza formulare de documente primare, aprobate de conducerea acesteia, cu respectarea prevederilor alin.(7) și (8). Suplimentar elementelor prevăzute la alin. (7), documentele primare pot conține și alte elemente, în funcție de prevederile actelor normative și necesitățile informaționale ale entității. Prin urmare, entitatea va întocmi un document primar conform prevederilor Legii. Întreprinderile nu au dreptul să țină în casele lor bani în numerar, până la sosirea termenului de efectuare a plăților. Unele restricții și sancțiuni în domeniul operațiunilor de casă sunt prevăzute în art. 10 pct. 5 din Legea nr. 845/1992. Astfel, faţă de întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care efectuează plăţi în numerar, inclusiv prin intermediul terminalului de plată în numerar (terminalului cash-in), în sumă ce depăşeşte cumulativ plafonul lunar de 100 000 de lei, în baza obligaţiilor lor financiare, încălcând modul stabilit de decontare prin virament, se aplică sancţiuni conform legislaţiei. Sancţiunile menţionate nu se aplică la efectuarea decontărilor cu cetăţenii, agenţii economici care achiziţionează produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau obiecte ale regnului vegetal de la persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, cu titularii patentelor de întreprinzător şi cu bugetul public naţional, la efectuarea decontărilor de către persoanele indicate cu bugetul public naţional, cu întreprinderile şi organizaţiile, precum şi la efectuarea decontărilor de către întreprinderile şi organizaţiile ale căror drepturi la acest capitol se reglementează în Legea nr.62/2008 privind reglementarea valutară, în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, cu excepţia cazurilor efectuării decontărilor prin intermediari. Nerespectarea cerinţelor legislaţiei referitoare la modul de ţinere a contabilităţii şi de aplicare a standardelor de contabilitate sau a normelor metodologice privind evidenţa contabilă şi raportarea financiară, elaborarea şi aplicarea politicilor contabile, neîntocmirea documentelor primare, inclusiv a documentelor primare cu regim special, precum şi nerespectarea cerinţelor de întocmire a acestora, se sancţionează cu amendă de la 25 la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 50 la 75 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice, potrivit art. 295 alin. (1) și (2) din Codul contravențional.

În sensul Legii nr. 166/2017 cu privire la tichetele de masă, tichetul de masă este card de plată prevăzut la art.5 pct.401 din Codul fiscal, emis de către operator în condiţiile prezentei legi, acordat de către angajator salariaţilor, pentru a fi folosit ca instrument de plată în scopul procurării de produse alimentare în unităţile comerciale/de alimentaţie publică care au încheiat un contract de prestare a serviciilor cu operatorul. În cadrul încasărilor în numerar, în toate cazurile, tichetul de masă reprezintă un instrument de plată fără numerar, așa cum este prevăzut la pct. 5 din Regulamentul cu privire la exploatarea echipamentelor de casă şi de control pentru efectuarea decontărilor în numerar şi/sau prin alt instrument de plată (Anexa nr. 3 la Hotărîrea Guvernului nr. 141/2019). Deci, unitatea comercială/de alimentație publică, acceptând instrumentul de plată fără numerar, înregistrează vânzările prin intermediul echipamentelor de casă și de control (ECC).

Articolul 1441 din Codul fiscal stipulează că furnizorii de maşini de casă şi de control /imprimante fiscale şi centrele de asistenţă tehnică pentru maşinile de casă şi de control /imprimantele fiscale (în continuare – CAT MCC/IF) sunt în drept să iniţieze activitatea doar după înregistrarea la Serviciul Fiscal de Stat (în continuare – SFS) şi obţinerea certificatului de înregistrare în calitate de centru de asistenţă tehnică pentru maşinile de casă şi de control /imprimantele fiscale (în continuare – certificat CAT MCC/IF). În conformitate cu Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător, certificat CAT MCC/IF este un act permisiv care se încadrează în categoria autorizațiilor. Obținerea certificatului CAT MCC/IF (se eliberează gratis, pe un termen de 3 ani) constă în depunerea de către solicitant prin intermediul SIA „Gestionare și eliberare a actelor permisive” sau la SFS a cererii și următoarelor acte: a) copia ordinului de numire a persoanelor (numele, prenumele, IDNP-ul, numărul şi data-limită de valabilitate a legitimaţiei) responsabile de domeniul pentru care se solicită înregistrarea (adresa pentru corespondenţă, inclusiv e-mail, telefon, fax); b) copiile autorizaţiilor de funcţionare a unităţilor structurale unde se prestează serviciile sau copiile notificărilor şi înştiinţărilor de recepţionare respective; c) copiile contractelor de colaborare cu furnizorul de maşini de casă şi de control /imprimante fiscale în care, în mod expres, sînt enumerate modelele de maşini de casă şi de control /imprimantele fiscale care vor fi deservite (domeniul de certificare pentru solicitanţii de certificat CAT MCC/IF); d) preavizul furnizorului concret de maşini de casă şi de control /imprimante fiscale despre acordul de a elibera sigiliile de protecţie pentru maşinile de casă şi de control /imprimantele fiscale (sigiliile furnizorului); e) lista angajaţilor specialişti (numele, prenumele, IDNP-ul, numărul şi data-limită de valabilitate a legitimaţiei) care efectuează instalarea, repararea şi deservirea tehnică a maşinilor de casă şi de control /imprimantelor fiscale. SFS în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii acestora, eliberează certificatul CAT MCC/IF sau refuză motivat eliberarea acestuia. Despre refuzul înregistrării în calitate de CAT MCC/IF, SFS informează solicitantul, în scris, indicând temeiul refuzului. Înaintea emiterii refuzului solicitantului i se indică asupra neajunsurilor şi i se acordă un termen rezonabil pentru înlăturarea lor, perioada care suspendă termenul de examinare de 10 zile, până la înlăturarea neajunsurilor. Informaţia privind eliberarea certificatelor CAT MCC/IF se plasează pe portalul guvernamental al datelor deschise (www.date.gov.md) şi pe pagina web oficială a Serviciului Fiscal de Stat (www.sfs.md).

Conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, întreprinderea, în conformitate cu legislația în vigoare, este obligată să păstreze mijloacele băneşti în bănci şi/sau societăţi de plată şi să se achite cu bugetul public naţional, angajaţii, creditorii, precum şi să onoreze celelalte obligaţii de plată prin sistemul financiar-bancar şi/sau sistemele de plăţi, în modul stabilit de actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei. Principiile generale de reglementare valutară în Republica Moldova, drepturile și obligațiile rezidenților aferente domeniului valutar sunt prevăzute în Legea nr. 62/2008 privind reglementarea valutară. Potrivit prevederilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 62/2008, persoanele juridice rezidente și nerezidente sunt obligate să primească/efectueze plăți și transferuri în cadrul operațiunilor valutare numai prin conturile bancare/conturile de plăți, cu excepția cazurilor în care efectuarea operațiunilor valutare este permisă în numerar sau cu utilizarea cardurilor și a instrumentelor de plată. Cazurile în care operațiunile valutare pot fi efectuate de către rezidenți și nerezidenți în numerar sau cu utilizarea cecurilor de călătorie în valută străină, inclusiv cazurile de depunere în/eliberare din conturile bancare/conturile de plăți ale acestora a numerarului în valută străină și în monedă națională și a cecurilor de călătorie în valută străină, sunt indicate la art. 26 din Legea nr. 62/2008. Limitele de utilizare a cardurilor de către rezidenți și nerezidenți în cadrul operațiunilor valutare sunt stabilite la art. 27 din Legea nr. 62/2008. În cazul în care toate mijloacele bănești obținute de contribuabil din comercializarea de mărfuri, prestarea de servicii sunt înregistrate în conturile bancare, luate la evidență fiscală de către Serviciul Fiscal de Stat, și reflectate la venituri, impedimente fiscale nu apar. Astfel, în condițiile prevederilor expuse, justificarea tranzacției cu privire la bunurile comercializate/serviciile prestate unui nerezident, precum și de încasare a mijloacelor bănești din contul deschis la un operator al unui sistem de plăți online (de exemplu PayPal) pe un card bancar deschis pe o persoana fizică (de exemplu pe numele administratorului) care este legat de contul curent al acesteia și transferarea obligatorie în continuare a acestora în contul bancar al întreprinderii, poate fi efectuată în baza documentelor aplicate în practica internațională (invoice), precum şi extrasul contului de card și contului bancar (care confirmă achitarea acestor servicii).

Conform art.24 alin.(1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. Totodată, potrivit art.24 alin.(6) din Codul fiscal, nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietăţii pe care se calculează amortizarea şi faţă de care se aplică prevederile art.26¹, 28 şi 29. Conform art.26¹ alin.(2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei. Astfel, cheltuielile suportate pentru procurarea echipamentelor de casă și control care cad sub incidența art.26¹ alin.(2) din Codul fiscal se vor permite la deducere prin amortizarea calculată. Cheltuielile suportate pentru procurarea echipamentelor de casă și control care nu cad sub incidența art. 26¹ alin.(2) din Codul fiscal se vor recunoaște la deducere conform art.24 alin.(1) din Codul fiscal.

Executarea creanțelor băneşti bazate pe dispoziții de drept public este reglementată de prevederile Cărții a doua, titlul VII, capitolul II din Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116/2018 și a Regulamentului privind procedura de executare a creanţelor băneşti bazate pe dispoziţii de drept public, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 618/2019. Potrivit art. 175 alin. (2) din Codul administrativ și pct. 11 din Regulamentul menționat, executarea creanţelor băneşti bazate pe dispoziții de drept public se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prevederile titlului V capitolul 9 din Codul fiscal, care se aplică suplimentar prevederilor Codului administrativ.