În MO al RM de astăzi, 27 martie 2020, a fost publicată și a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr.187 din 25 martie 2020 cu privire la aprobarea Conceptului tehnic al Sistemului informațional automatizat „Registrul mandatelor de executare” (RME). Amintim că, la 1 aprilie 2019, odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ al RM, în sarcina Serviciului Fiscal de Stat a fost stabilită executarea creanțelor bănești bazate pe dispoziții de drept public. Procedura de executare a acestor creanțe se inițiază la prezentarea SFS a unui mandat de executare de către autoritatea publică îndreptățită să revendice dreptul supus executării și în baza acestui mandat autoritatea fiscală inițiază executarea silită a creanțelor în conformitate cu regulile stabilite de Codul fiscal.

De obicei, un proces civil este intentat între două părți: reclamant – cel care înaintează pretențiile și pârât – cel împotriva căruia sunt înaintate pretențiile. În unele cazuri, ținând cont de specificul litigiului, pot exista și alte persoane care manifestă un anumit interes față de litigiul respectiv și pe care pronunțarea hotărârii ar putea să-i afecteze. În asemenea situații, legislația procesuală civilă reglementează posibilitatea de a interveni într-un proces civil care a fost intentat între alte persoane.

Dreptul de veto al organelor sindicale la luarea deciziilor de concediere a salariaților membri ai sindicatelor încalcă prevederile art. 9, 46 și 126 din Constituția RM și împiedică angajatorul să-și realizeze prerogativa de gestionare a propriei întreprinderi. Respectiv, prevederile care impun condiția existenței acordului organului sindical în cazul concedierii salariatului sunt de natură să afecteze dreptul de proprietate al angajatorului fără a avea pentru aceasta un fundament constituțional. Este constatarea Curții Constituționale (CC), care a supus controlului prevederile art.87 alin. (1)-(3) din Codul muncii1 (CM).

Persoana fizică X a încheiat cu o companie de construcții un contract privind investirea capitalului în construcție. Compania s-a obligat să construiască şi să transmită în proprietatea X apartamentul cu un anumit nivel de pregătire, inclusiv blocuri de ferestre din termopan cu 4 camere, cu pachetele de sticlă şi pervazuri, garantând că, la momentul predării imobilului, acesta va deţine toate caracteristicile conform contractului, calitatea materialelor va corespunde documentaţiei de proiect şi normelor tehnice în vigoare şi nu va avea defecte care ar putea înrăutăţi proprietăţile de consum ale bunului imobil. Totodată, termenul de garanţie a lucrărilor îndeplinite este de 5 ani din momentul dării în exploatare a casei, iar în cazul depistării defectelor ascunse care nu pot fi depistate în momentul recepţionării lucrărilor, vor fi prezentate în timpul termenului de garanţie.

SRL X a depus la Serviciul Fiscal de Stat (SFS) cerere privind restituirea TVA. După examinare, pe marginea acesteia a fost emisă decizia fără efectuarea controlului tematic, deoarece au fost întrunite condițiile prevăzute la pct.13 din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 (Regulament). Ulterior, potrivit pct.14 din Regulament, care prevede că sumele TVA restituite subiecţilor impozabili, în modul stabilit la pct. 13 din Regulament, sunt supuse de către SFS controlului tematic cel puţin o dată pe an, la SRL X a fost efectuat un control privind corectitudinea calculării

Art.61 alin. 1 din Codul de executare1 al RM (în continuare – CE) prevede că, executorul judecătoresc poate refuza intentarea procedurii de executare și stabilește condițiile în care executorul utilizează acest drept. La Curtea Constituțională (CC) a fost depusă o sesizare, prin care a fost solicitată examinarea constituționalității acestei sintagme. Instanța, prin Hotărârea nr.22 din 08.10.2019, a declarat sesizarea admisibilă, având în vedere că termenul „poate" din art. 61 alin. (1) din CE se referă la o pretinsă putere discreționară a executorului judecătoresc de a refuza sau nu intentarea procedurii de executare și că instanța va aplica aceste dispoziții din CE, mai exact în situația în care va determina dacă executorul a intentat în mod corect procedura respectivă.

La SRL “G”, în baza ordinului Serviciului Fiscal de Stat, a fost instituit un post fiscal mobil, agentul economic fiind înștiințat despre acest fapt. Totodată, contribuabilul a fost informat despre obligația de a comunica funcționarului fiscal responsabil de activitatea postului fiscal despre fiecare livrare/procurare de mărfuri/servicii, precum și despre răspunderea pe care o poartă conform art.257 alin.(8) din Codul fiscal care stipulează că efectuarea de către agentul economic, la care este instituit post fiscal şi care a fost înştiinţat despre aceasta conform prevederilor legislaţiei în vigoare, a intrărilor/ieşirilor de mărfuri/servicii fără informarea despre aceasta a inspectorului sau a subdiviziunii SFS responsabile de activitatea postului fiscal se sancţionează cu amendă în mărime de la 50% la 100% din suma operaţiunilor economice respective.