Editorial

Capitalizarea costurilor ulterioare cu reparația

Costurile ulterioare pot fi efectuate în procesul de reparație sau dezvoltare a mijloacelor fixe cu scopul îmbunătățirii caracteristicilor inițiale a acestora şi, respectiv, majorării beneficiilor economice așteptate din utilizarea obiectului.

Acestea pot să rezulte din prelungirea duratei de utilizare a obiectului; creșterea capacității de producție, suprafeței sau altor caracteristici ale obiectului; îmbunătățirea substanțială a calității producției fabricate (serviciilor prestate); prelungirea intervalelor între înlocuirile părților componente în limita duratei de utilizare a obiectului; crearea componentelor care nu mai necesită înlocuire în limita duratei de utilizare a obiectului; reducerea semnificativă a costurilor de exploatare prevăzute inițial etc.

Pentru a explica aspectele enumerate supra, în ediția din iunie a revistei „monitorul fiscal FISC.md” publicăm articolul Marinei Brihuneț „Capitalizarea costurilor ulterioare cu reparația: aspecte contabile și fiscale”, în care autorul, în baza unui exemplu concret, oferă răspuns la următoarele întrebări:

Ce documente primare stau la baza contabilizării costurilor ulterioare capitalizate?
Care vor fi formulele contabile ce urmează a fi întocmite la efectuarea reparației capitale?
Cum se calculează amortizarea mijlocului fix după capitalizarea costurilor ulterioare?
De la ce valoare se va calcula amortizarea mijlocului fix după capitalizarea costurilor ulterioare și care va fi amortizarea lunară a MF după capitalizarea costurilor ulterioare?
Există anumite subtilități aferente TVA ce țin de capitalizarea costurilor ulterioare?
Urmează să facem anumite corectări aferente costurilor ulterioare capitalizate în Declarația VEN12 pentru anul 2021?
Cum se va reflecta capitalizarea costurilor ulterioare în Registrul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale potrivit datelor din exemplu?