Titlul X al Codului muncii poate fi completat cu un capitol (XVI¹) ce va reglementa munca prin agent de muncă temporară. Această prevedere se conține în proiectul de lege cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative promovat de Consiliul Economic de pe lângă Prim-ministru. Conform redacției propuse, munca prin agent de muncă temporară (agenţia privată de ocupare a forţei de muncă) este cea prestată de un salariat temporar, care va încheia un contract individual de muncă cu un agent de muncă temporară şi va fi pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia. Atunci când un salariat temporar va fi pus la dispoziţia utilizatorului, raportul de muncă dintre salariatul temporar şi agentul de muncă temporară nu va înceta, iar intre salariatul temporar şi utilizator raportul de muncă nu va apărea. Autorii proiectului propun ca misiunea de muncă temporară să nu depășească termenul de 24 de luni. Pe toată perioada misiunii, agentul va fi obligat să controleze dacă munca efectiv realizată de către salariaţii temporari corespunde condiţiilor de muncă stabilite în contractele individuale de muncă încheiate între agentul de muncă temporară şi salariaţii temporari. Completările la Codul muncii conțin un șir de restricţii cu privire la utilizarea muncii prin agent de muncă temporară. Astfel, se propune interzicerea utilizării ei în scopul înlocuirii unui salariat al utilizatorului care participă la grevă; în scopul înlocuirii unui salariat al utilizatorului care a suspendat contractul de muncă în temeiul art. 77 alin. (1) lit. d1) sau e) din CM; pe perioada şomajului tehnic, dacă salariaţii temporari urmează să desfăşoare activităţi similare muncii salariaţilor utilizatorului ce se afla în şomaj tehnic; la munca prestată în condiţii grele, vătămătoare şi/sau periculoase; în scopul substituirii funcţiilor din statele de personal ale utilizatorului, dacă existenţa unor salariaţi ce urmează să ocupe funcţii relevante constituie o obligaţie pentru obţinerea de către utilizator a unui act permisiv pentru desfăşurarea unei activităţi sau dobândirii calităţii de membru într-o organizaţie ce se autoadministrează; în scopul înlocuirii salariatului care a fost concediat ca urmare a reducerii locului de muncă – pe parcursul anului calendaristic în care a avut loc concedierea salariatului care l-a ocupat. Proiectul prevede că plata muncii salariatului temporar pentru fiecare misiune, se va stabili prin negocieri directe cu agentul de muncă temporară şi nu poate fi mai mic decât salariul minim pe ţară, iar salariul primit pentru fiecare misiune de muncă temporară nu poate fi inferior celui pe care îl primește salariatul utilizatorului, care prestează aceeași muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar. În condițiile în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul va fi stabilit ținându-se cont de salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă şi care prestează aceeași muncă sau una similară. Se mai propune ca, în situația în care, după 15 zile calendaristice de la data-limită de plată a salariului, agentul de muncă temporar nu l-a achitat, plata va fi efectuată de către utilizator, în baza solicitării salariatului temporar. La rândul său, utilizatorul care a plătit sumele menţionate are dreptul de regres în privinţa agentului de muncă temporară. Completările promovate oferă utilizatorului dreptul de a stabili, prin contractul de muncă temporară, o perioadă de probă pentru realizarea unei misiuni, care nu va putea depăşi: – 2 zile calendaristice în cazul în care termenul misiunii este mai mic sau egal cu o lună – 5 zile calendaristice, în cazul în care termenul misiunii este între o lună şi 3 luni – 15 zile calendaristice, în cazul în care termenul misiunii este între 3 luni şi 6 luni – 30 zile calendaristice, în cazul în care termenul misiunii este mai mare de 6 luni. Conform proiectului, până la finalizarea misiunii temporare de muncă utilizatorul va putea încheia un contract individual de muncă cu salariatul de muncă temporară, achitând agentului de muncă temporară recompensă rezonabilă pentru serviciile aduse utilizatorului prin punerea la dispoziţie, recrutare şi formare a salariatului temporar. Cuantumul recompensei se va stabili în contractul de punere la dispoziţie, se va negocia între părţi sau se va stabili în funcție de costul mediu al serviciilor respective pe piaţa muncii.