Conform art.31¹ alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.135/2007 privind societățile cu răspundere limitată, societatea poate, prin decizie unanimă a asociaţilor, să formeze un capital de stimulare a beneficiarilor (personalului angajat) pentru a-i stimula şi cointeresa în activităţi eficiente, participări active, iniţiative de creaţie în favoarea societăţii. Capitalul de stimulare poate fi format din contul profitului net al societăţii şi folosit la acordarea drepturilor la o plată la un moment stabilit sau la un moment în viitor în asociere cu un eveniment desemnat în viitor.
   La aceasta, menționăm că, conform art.18 alin.(9) din Legea contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017, după aprobarea situaţiilor financiare anuale, entitatea înregistrează în contabilitate repartizarea profitului anual după destinaţii, conform hotărîrii adunării generale sau a altui organ împuternicit.
    De asemenea, specificăm că, potrivit art.31¹ alin.(5) din Legea nr.135/2007, plăţile din capitalul de stimulare se asimilează dividendelor, dar se achită o dată pe an. Prin urmare, având în vedere faptul că, plățile respective sunt asimilate dividendelor, urmează a fi reținut impozitul pe venit la sursa de plată în mărime de 6%, conform art.901 alin.(3¹) din Codul fiscal.
    Reieșind din cele menționate, concluzionăm că, în vederea formării capitalului de stimulare urmează a fi respectate condițiile stipulate la art.31¹ din Legea nr.135/2007, iar modul de creare și utilizare a capitalului respectiv, precum și desemnarea beneficiarilor urmează a fi reglementate prin Regulamentul intern aprobat de societate.
[Completare în baza generalizată a practicii fiscale în baza Explicațiilor Ministerului Finanțelor nr.26-08/1-07-180874 din 18.12.2023]

 În conformitate cu prevederile art. 54¹⁰ din Codul fiscal, subiecți ai impunerii sunt agenții economici care dețin, în conformitate cu Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător, licență pentru colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum și exportul resturilor și deșeurilor de metale feroase și neferoase, de baterii și acumulatori uzați, inclusiv în stare prelucrată.
    Astfel, agenții economici care dețin licența conform pct. 5 din Nomenclatorul actelor permisive din Anexa nr. 1 la Legea nr. 160/2011 urmează să aplice regimul fiscal stipulat la capitolul 73 din titlul II a Codului fiscal.

  În conformitate cu prevederile art. 54¹² din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul determinat conform contabilității financiare, obținut în perioada fiscală, cu excepția diferențelor de curs valutar. Conform art. 2 din Legea nr. 287/2017 contabilității și raportării financiare, contabilitatea financiară reprezintă sistemul de colectare, înregistrare, prelucrare și generalizare a informației privind existența și mișcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor pentru întocmirea situațiilor financiare.
    În același timp, potrivit prevederilor Standardelor Naționale de Contabilitate „Prezentarea Situaţiilor Financiare”, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118/2013, venituri reprezintă creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia celor legate de contribuţiile proprietarilor.
      Veniturile includ: veniturile din activitatea operațională din veniturile din alte activități.
      Veniturile din activitatea operațională constituie veniturile din vânzări și alte venituri din activitatea operațională.
      Venituri din alte activități sunt veniturile din operațiuni cu active imobilizate, veniturile financiare și veniturile excepționale.
    De asemenea, potrivit ,,Planului general de conturi contabile”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 119/2013, conturile din clasa 6 “Venituri” sunt destinate generalizării informaţiei privind veniturile curente ale entităţii care cuprind veniturile din activitatea operaţională şi veniturile din alte activităţi.
     Astfel, obiect al impunerii pentru subiecții regimului fiscal al agenților economici care desfășoară activități în domeniul comercializării deșeurilor de metale feroase și neferoase este venitul determinat conform contabilităţii financiare (clasa a 6 de venituri), obţinut în perioada fiscală de declarare, cu excepția diferențelor de curs.

Conform art. 117 alin. (3) din Codul fiscal, pentru vînzarea cu amănuntul şi prestările de servicii în locurile special amenajate şi în cadrul comerţului electronic, cu plata în numerar şi/sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu excepţia cazurilor cînd este solicitată de cumpărător, dar nu mai târziu de ultima zi a lunii în care a avut loc livrarea), dacă sunt respectate condițiile specificate în alineatul dat.
    Totodată, în conformitate cu Nomenclatorul unităților comerciale aprobat prin Anexa nr.5 din Legea cu privire la comerţul interior nr.231/2010, magazin on-line (virtual) se atribuie, conform caracteristicelor sale, în categoria unităților comerciale cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet.
      Reieșind din cele expuse, la efectuarea livrărilor prin intermediul magazinului on-line, în condițiile stabilite în art. 117 alin. (3) din Codul fiscal, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie, (cu excepţia cazurilor cînd este solicitată de cumpărător, dar nu mai târziu de ultima zi a lunii în care a avut loc livrarea).