Prin Hotărârea Curții de Apel Bălți din 25 septembrie 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate fată de debitorul ,,X”. Începând cu luna iulie 2015, este inițiat procesul de vânzare a unui șir de bunuri imobile grevate de către debitorul ,,X” – în proces de lichidare în favoarea unei instituții financiare (bancă comercială). Ulterior, pe motiv că bunurile imobile nu au fost înstrăinate de către administratorul autorizat, creditorul garantat (banca comercială) a solicitat instanței de judecată transmiterea bunurilor grevate în posesie.

Prin Hotărârea Curții de Apel Economice din 2010 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de debitorul ,,X”. Ulterior, în interiorul termenului, organul fiscal a înaintat cererea de admitere a creanțelor fiscale. Prin urmare, organul fiscal a fost validat și introdus în tabelul definitiv al creanțelor în calitate de creditor chirografar de rangul III cu suma de 2 185114,05 lei și ca creditor chirografar de rangul VI cu suma de 285624,62 lei. Apare întrebarea: poate fi aplicată stimularea fiscală față de întreprinderile aflate în proces de insolvabilitate?

Potrivit art. 38 și 355 din Codul de procedură civilă, competența jurisdicțională și teritorială în primă instanță a cererilor de declarare a insolvabilității aparține Curții de Apel în a cărei circumscripție își are sediul debitorul insolvabil.

Согласно положениям налогового законодательства

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali

Conform prevederilor art. 129 pct. 6) din CF, prin obligație fiscală se subînțelege obligaţia contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate) şi/sau amendă.

Conform prevederilor art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2017 (în continuare – Lege), prin noțiunea de masă debitoare se înțeleg bunuri, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă națională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobândite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepția bunurilor care, potrivit legii, nu sunt pasibile de executare silită. În cadrul procesului de insolvabilitate, una dintre atribuțiile principale ale administratorului insolvabilității, în temeiul prevederilor art. 66 alin. (1) lit. j) din Lege, este organizarea şi vânzarea la licitație sau prin negocieri directe a bunurilor din patrimoniul debitorului în conformitate cu prezenta lege.