La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului ,,În cazul transferării sumelor la contul creditorului, creanţa se consideră stinsă din momentul în care suma datorată este înscrisă în contul creditorului” din art. 41 alin. (3) din Codul de executare (CE), ridicată de către autorul sesizării în dosarul nr. 2-4479/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani. Prin încheierile executorului judecătoresc s-a dispus intentarea procedurii de executare în baza titlului executoriu, emis de Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău, privind încasarea de la Compania de asigurări ,,Z” (CA „Z”) în beneficiul cetățeanului ,,X” şi BC ,,Banca comercială” SA a despăgubirii de asigurare în mărime de 311096 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 97428,40 lei şi a penalităţii în mărime de 55997,28 lei (în total, 464521,68 lei),

La originea cauzei se află excepţia de neconstituționalitate a art. 34 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, ridicată de către autorul excepției în dosarul nr. 2i-296/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în procedura de examinare a cererii introductive depuse de către agentul economic X privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de agentul economic Y. Conform prevederilor art. 34 din Legea insolvabilității, instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive. Hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate devine executorie în momentul pronunţării, iar dispozitivul hotărârii se înmînează administratorului desemnat imediat.

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a art. 9, 10, 16, 18, 20, 21 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, ridicată de către autorul sesizării pendinte la Judecătoria Chişinău, pe rolul căreia se află în procedura de examinare cererea introductivă depusă de către creditorul Y (Banca comercială), aflată în proces de lichidare, privind intentarea procesului de insolvabilitate împotriva agentului economic X. Conform prevederilor art. 9 din Legea insolvabilității nr.149 din 26.09.2012 (în continuare — Legea nr.149), procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate, stabilite în art. 10. al Legii.

În dosarul nr. 2i-854/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a art. 9, 10, 16, 18, 20, 21 alin. (1), 28 alin. (6) şi 31 din Legea insolvabilităţii. În fapt, agentul economic X, aflat în procedura falimentului, a depus în fata instanţei de judecată o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de agentul economic Y. Cererea respectivă a fost admisă spre examinare, cu aplicarea măsurilor de asigurare corespunzătoare, fiind desemnat un administrator provizoriu.

Conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Codul fiscal, prin majorare de întîrziere (penalitate) se semnifică suma calculată în funcţie de cuantumul impozitului, taxei şi de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp. Aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ abilitat a majorării de întîrziere este obligatorie, independent de forma de constrîngere. Majorarea de întîrziere reprezintă o parte din obligaţia fiscală şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală.

Baza normativă de reglementare privind administrarea activelor și pasivelor contribuabilului decedat se conține în Codul civil, Regulamentul cu privire la modul de evidență, evaluare și vânzare a bunurilor confiscate, fără stăpân, sechestrate ușor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune și a comorilor, aprobat prin HG nr. 972 din 11.09.2001 (în continuare – Regulament), precum și în Codul fiscal (CF.)

În procesul desfăşurării activităţii comerciale, întreprinzătorul intră în diverse raporturi juridice cu alţi reprezentanți ai circuitului economic, majoritatea raporturilor având drept scop obţinerea de profit și de cele mai dese ori îmbracă forma unor contracte, astfel realizându-se activitatea de producere şi circulaţie a mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii. Succesul activităţii comerciale depinde de executarea cu buna credinţă şi la timp a obligaţiilor de către toţi întreprinzătorii participanţi la raporturile juridice, în conformitate cu contractele încheiate. Respectiv, orice derogare de la prevederile acestora pot provoca consecințe negative pentru una din părțile contractante, inclusiv insolvabilitatea. În continuare vom examina unele aspecte ce tin de aplicarea procedurii insolvabilităţii asupra întreprinzătorului individual.