Codul contravențional (CC) reglementează principiul individualizării răspunderii contravenţionale și sancţiunii contravenţionale prin faptul că nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru una și aceeași faptă. Totodată, CC prevede sancțiuni care se aplică atât persoanelor juridice, cât și persoanelor fizice sau persoanelor cu funcție de răspundere. Întrebarea care apare este dacă aplicarea pentru aceeași faptă a sancțiunii contravenționale atât persoanei juridice, cât și persoanei fizice este posibilă și dacă astfel se încalcă sau nu principiul non bis in idem (dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă).

Ținând cont de ajustările efectuate prin prisma Legii nr. 257/2020 cu privire la modificarea unor acte normative, în prezentul articol se propune trecerea în revistă a principalelor modificări efectuate în textul Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (Legea nr. 845/1992) în partea ce vizează măsurile de plafonare a plaților/încasărilor efectuate în numerar în cadrul activităților economice. În acest sens se propune aducerea unor explicații în parte ce ține de prevederile care au completat art. 6 din Legea nr. 845/1992, după cum urmează:

Dreptul de acces la informație este consacrat de Constituție. Totuși acesta nu este un drept absolut, întrucât este supus unor restricții impuse de lege. Când este vorba de datele cu caracter personal, legea prevede o protecție aparte, astfel încât accesul la ele poate avea loc doar în condițiile legii. Potrivit Legii nr. 982/2000 privind accesul la informație (Legea nr. 982/2000), accesul la informațiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepția categoriilor de informații prevăzute de această lege, în care se includ și informațiile cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viața privată a persoanei, protejată de legislația privind protecția datelor cu caracter personal.

Conform  art. 228 alin. (3) Cod fiscal, cuantumul majorării de întârziere se determină anual în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, majorată cu 5 puncte, împărţită la numărul de zile ale anului şi aproximată conform regulilor matematice pînă la 4 semne după virgulă.   Prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.202 din 09 septembrie 2020 a fost stabilit nivelul de

Prin reglementările art. 214 din Codul administrativ1 (CA), legislatorul a stabilit ca garanție a asigurării legalității acțiunea de suspendare a executării actului administrativ individual contestat – întrerupere temporară a efectelor juridice produse de un act juridic.   Suspendarea actelor administrative reprezintă o garanţie a asigurării legalităţii, ce intervine, însă, în cazuri de excepție, în situaţii limită, și are în vedere fie întreruperea temporară a producerii de efecte juridice (ceea ce înseamnă că actul era în vigoare), fie amânarea pentru o perioadă a producerii de efecte juridice.

Legislația în vigoare prevede expres obligația prezentării, până la 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plăţile, beneficiarilor acestor plăţi (cu excepţia celor ce au obţinut venituri conform art.901 şi art.91 alin.(1) din Codul fiscal) a informaţiei privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate conform art.33-35, suma deducerilor prevăzute la art.36 alin.(6) şi (7), precum şi suma impozitului reţinut, în cazul reţinerii (în continuare – Informație) (art.92 alin. (4) din CF).  

Conform art. 6 din Legea nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, începând cu 1 ianuarie 2021, întreprinderea are dreptul să efectueze în raport cu alte întreprinderi plăţi în numerar în sumă ce nu depăşeşte 10 000  lei pentru fiecare tranzacţie, dar nu mai mult de 100 000 lei lunar. Din conținutul prevederilor menționate supra apare întrebarea: cine va fi sancționat în cazul în care între două întreprinderi se efectuează achitări în numerar care depășesc limita de 10 000 lei pentru fiecare tranzacție?