16
07 2015
677

FMI explică Europei care este costul salvării Greciei

Un document al Fondului Monetar Internațional (FMI) privind sustenabilitatea datoriei Greciei arată că FMI nu poate participa la noul program de salvare a Greciei, decât dacă celelalte țări europene sunt de acord să reducă datoria statului elen, scrie The New York Times.

Memoriul este de importanță maximă, deoarece prezintă două căi: fie țările din zona euro vor realiza uniunea fiscală, fie se vor despărți.

Documentul FMI concluzionează că zona euro nu mai poate funcționa în forma sa actuală. Astfel, FMI a propus trei metode prin care datoria Greciei poate fi sustenabilă. Toate duc spre o uniune fiscală, un aranjament prin care țările mai bogate ar face plăți pentru a susține economia greacă. De asemenea, aceasta este și soluția pe care mai mulți economiști au prezentat-o oficialilor europeni ca fiind singurul mod de salvare a monedei euro. Pe de altă parte, această măsură a fost respinsă de țările nordice, deoarece le-ar costa foarte mult, potrivit analizei The New York Times.

Opțiunile FMI pentru Grecia

Așadar, cele trei opțiuni propuse de FMI implică operațiuni diferite, dar au o trăsătură comună: presupun ca celelalte țări europene să îi dea bani Greciei fără a se aștepta să îi primească înapoi. Transferurile de bani pe care le-ar face țările europene s-ar adăuga la cei 86 de miliarde de euro pe care creditorii au fost de acord să-i împrumute Atenei luni.

Până în acest punct, se poate argumenta că FMI nu cere o uniune fiscală, ci o reducere a datoriei Greciei. Dar, odată ce un program de reducere a datoriei devine suficient de mare, nu se mai poate face distincția între cele două, întrucât ambele presupun ca alte țări să îi dea bani Greciei, fără a-i mai primi înapoi vreodată, notează The New York Times.

Așadar, una dintre opțiunile FMI este să se facă transferuri anuale către bugetul Greciei, adică să se facă plăți directe de la alte guverne către statul elen, bani de care Grecia s-ar folosi pentru a-și plăti datoriiile la termen. În acest caz, vorbim despre o uniune fiscală.

The New York Times notează că a doua opțiune este extinderea perioadei de grație, timp în care Grecia ar fi scutită de obligația de a-și plăti datoria față de țările europene, până în anul 2053. Și aici este vorba despre o uniune fiscală, întrucât termenele de plată atât de îndepărtate ar salva economia greacă pe cheltuiala creditorilor Greciei — alte țări europene și FMI.

A treia opțiune a FMI presupune anularea unei părți din datoria Greciei. Germania s-a opus vehement acestei posibilități, deși aceasta este opțiunea care, la suprafață, nu pare a fi o uniune fiscală. Totuși, dacă o persoană împrumută unui prieten 100 de lei și apoi se hotărăște să nu îi mai ia înapoi, e ca și cum i-ar fi dat acei 100 de lei. Și în acest caz, Grecia ar avea nevoie ca celelalte țări din Europa să îi împrumute bani, iar termenele de returnare să fie favorabile statului elen.

Acordul de luni ar putea să nu fie ultimul

Grecia nu se află la primul plan de salvare din situația financiară în care se află. Acordurile anterioare au fost revizuite și extinse și FMI avertizează că acest lucru s-ar putea întâmpla din nou. Planul pentru ca economia Greciei să funcționeze se bazează pe o creștere economică rapidă și sporirea productivității pe piața muncii, prin care Grecia ar trebui să întreacă restul Europei, fapt care nu poate fi garantat. De asemenea, planul de salvare al Greciei se bazează și pe faptul că Atena trebuie să colecteze mai mulți bani din taxe decât cheltuie pe serviciile oferite de stat, lucru care nu este văzut cu ochi buni de populație, mai scrie New York Times.

Astfel, FMI sublinează că există motive întemeiate pentru care țările europene se tem că acordul de luni pentru Grecia nu va fi și ultimul.

FMI cere Eurogrupului să recunoască costul păstrării Greciei în zona euro

Documentul FMI explică foarte clar care este costul menținerii Greciei în zona euro: dacă țările europene vor Grecia în zona euro, trebuie să îi dea foarte mulți bani, pe care nu îi vor mai primi înapoi.

Alternativa ar fi ca Atena să părăsească zona euro, dar și acest lucru i-ar costa pe creditorii Greciei, întrucât aceștia ar urma să fie plătiți în drahmă, monedă devalorizată în raport cu euro.

Oficialii FMI spun că nu pot garanta că un acord de salvare a Greciei se va încheia cu returnarea totală a împrumuturilor de către statul elen. Dacă Grecia rămâne în zona euro, are nevoie de mult mai mult sprijin financiar din partea țărilor europene decât s-a recunoscut în acordul de luni. În acest context, FMI cere guvernelor europene să stipuleze acest aspect în acordul cu Grecia, se mai arată în analiza The New York Times.

via | www.timpul.md

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.