16
08 2013
1770

Ion PRISĂCARU: Problema neachitării impozitelor nu este doar a administrației fiscale, ci și a întregii societăți

Probabil n-a fost până acum în fruntea Inspectoratului Principal Fiscal de Stat o persoană care să se pronunţe atât de tranşant în vederea reformării sistemului fiscal ca actualul şef al autorităţii Ion Prisăcaru. Carenţele administrării fiscale, evaziunea, corupţia în rândul inspectorilor dar şi rezistenţa celor ce nu doresc schimbări, sunt doar unele dintre problemele care trebuie luate în calcul atunci când îţi propui un astfel de obiectiv. Şi mai există cel mai mare obstacol, mentalitatea cetăţenilor, care, în mare parte sunt departe de a percepe Fiscul drept o instituţie care lucrează în favoarea lor. Despre cum îşi propune să soluţioneze toate aceste chestiuni destul de dificile pentru a realiza în final reformarea sistemului, ne-a relatat Ion Prisăcaru, Şeful IPFS.

Dle Prisăcaru, aţi avut mai multe apariţii publice în ultimul timp, unde aţi vorbit despre imperfecţiunea legislaţiei fiscale, care împovărează procesul de administrare. Care sunt carenţele principale în legislaţia ce reglementează administrarea fiscală şi cum vă propuneţi să le înlăturaţi?


La modul firesc, evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, dar şi a administrării defectuoase a sistemului fiscal. Cu toate acestea, este prea puţin probabil să întâlnim pe mapamond vreo ţară, în care legislaţia în domeniul fiscal să fie una ideală. Economia fiind un organism în perpetuă dezvoltare, este firesc ca şi cadrul legal să cunoască o permanentă modificare şi adaptare la noile realităţi. Este de presupus că, uneori, nu se reuşeşte să se menţină ritmul.

Cu referinţă la realităţile noastre, există mai multe carențe în legislația fiscală care lasă loc de interpretare și de eschivare de la plata impozitelor și taxelor. În cadrul întrevederilor cu partenerii de dezvoltare — Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Agenția Suedeză pentru Dezvoltare (SIDA), USAID/Programul BRITE etc. -, a fost abordat acest subiect și ei s-au arătat interesați de promovarea şi implementarea reformelor în cadrul Serviciului Fiscal de Stat, care vor contribui inclusiv la îmbunătățirea cadrului legal.

Simultan au fost lansate un șir de acțiuni care au ca scop eliminarea lacunelor existente în legislația fiscală, reducerea costurilor suportate de contribuabili pentru calcularea şi achitarea impozitelor etc. S-a revăzut sistemul existent de aplicare a sancţiunilor, aducând mărimea acestora în raport cu gravitatea încălcării fiscale.

În aceeaşi ordine de idei, aş menţiona şi proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, destinat promovării plăţilor fără numerar şi combaterii evaziunii fiscale, elaborat în baza recomandărilor Băncii Mondiale. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a apreciat şi va susţine ideea aprobării unei asemenea legi, astfel fiind eliminate una din principalele căi de evaziune fiscală.

Administrarea fiscală suferă doar din cauza carenţelor legislative?

Nu doar, pe motiv că administrarea fiscală este un proces complex şi, de fapt, rezonează cu mai multe arii. Sistemul naţional al administrării fiscale nu este ceva detaşat de viaţa întregii noastre societăţi şi, bineînţeles, este supus aceloraşi fenomene. Sunt factori care influențează modernizarea administrării fiscale, atât interni, cât și externi. Din prima categorie aş evidenţia că Serviciul Fiscal de Stat nu are, pe moment, o structură organizațională pe deplin lucrativă, este necesară modelarea concretă a proceselor interne de lucru. De asemenea, se impune standardizarea serviciilor pentru contribuabili, dezvoltarea sistemelor IT, dar şi instruirea inspectorilor fiscali.

Din factorii externi putem remarca acuta insuficiența a educației fiscale a societăţii, în acest sens fiind necesară instruirea încă de pe băncile şcolii. Or, trebuie să conștientizăm cu toţii, de la cetăţeanul de rând la instituțiile de stat, că problema neachitării impozitelor nu este doar a administrației fiscale, ci și a întregii societăți. Pe care motiv, descurajarea şi combaterea evaziunii fiscale este posibilă doar prin educarea societăţii în spiritul conformării benevole la achitarea taxelor şi impozitelor, printr-un efort colectiv al autorităţii fiscale şi al cetăţenilor loiali.

Cum se soluţionează situaţia de la Draxelmaier? Recent au fost difuzate unele informaţii că, cauza care a generat problema de anul trecut n-a fost înlăturată şi situaţii similare s-ar putea repeta.

În ceea ce ţine de aplicarea impozitului pe venit la asigurarea cu alimentaţie şi transport a angajaţilor (Cazul Draexlmaier), pot să vă spun că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a întreprins toate măsurile ce ţin de atribuţiile acestuia încă în decembrie 2012, publicând poziţia oficială a Serviciului Fiscal de Stat în Baza generalizată a practicii fiscale pe pagina oficială www.fisc.md (codurile 29.1.3.28 şi 29.1.3.29) – informaţie, care este în acces liber pentru toţi contribuabilii şi este imperativă pentru executare pentru toţi colaboratorii fiscali.

În partea ce ţine de aplicarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, calculate la ajutorul material acordat angajaţilor sub formă de asigurare a alimentaţiei şi transportului, menţionăm că organul fiscal este abilitat doar cu drept de control în cazul contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii (politica în domeniul dat ţine de competenţa Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei, iar administrarea – de competenţa Casei Naţionale de Asigurări Sociale) şi cu drept de administrare şi control în cazul primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (politica în domeniul dat fiind promovată de Ministerul Sănătăţii de comun cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină).

Vorbind despre atitudinea populaţiei faţă de Fisc, pe lângă problemele de mentalitate, despre care aţi vorbit cu alte ocazii şi care se referă la neînţelegerea de către populaţie a importanţei impozitelor pentru stat, cum pot fi convinşi oamenii noştri să le achite?

Eficacitatea procesului de stopare a fenomenului de evaziune fiscală constă îndeosebi în capacitatea de a înlătura tocmai cauzele ce produc sau pot favoriza faptele ce contravin legilor fiscale, ştiut fiind faptul ca doar înlăturarea efectelor nu este şi nici nu poate fi la fel de eficientă ca eradicarea cauzelor.

Este important să cunoaştem sorgintea fenomenului de evaziune fiscală, a mecanismului de transpunere în realitate şi, nu în ultimul rând, a factorilor psihologici, morali şi de oricare altă natura ce îl determina pe un anumit subiect economic să se eschiveze de la onorarea plăţilor la buget. De aici, singura cale pentru atingerea scopului final al IFPS – creşterea veniturilor la buget – rezidă în educarea cetăţenilor, în promovarea unei noi culturi în mediul plătitorilor de impozite, dar şi printre ministeriabili, cei care decid când şi ce politici economice şi fiscale să promoveze. Creşterea nivelului de trai al cetăţeanului este cel mai eficient stimulent al contribuabilului.

Oamenii nu văd utilitatea impozitelor. Cum achitarea conştiincioasă a acestora le-ar îmbunătăţi viaţa. Poate este necesară o modalitate de cheltuire a banului public mai puţin stufoasă, mai simplă şi contribuabilul să vadă clar cum îi sunt cheltuiţi banii şi să-i dispară dubiile că aceştia pot fi furaţi sau risipiţi în van.

Nu aş fi atât de categoric, pe simplu motiv că majoritatea cetăţenilor nu doar achită sârguincios taxele şi impozitele, dar şi urmăresc cum, de la Buget, se alocă finanţări pentru construirea de şcoli şi spitale, de apeducte şi se achită salarii şi pensii etc. Chiar dacă prelevările de impozite la fondurile publice se fac cu titlu definitiv şi nerambursabil, transferurile de impozite făcute în aceste fonduri sunt utilizate numai la finanţarea unor obiective necesare tuturor membrilor societăţii şi nu unor interese individuale sau de grup. Şi dacă unii se eschivează de la plata impozitelor, atunci acest lucru nu este corect. Nu este corect ca unii să își plătească la timp taxele și impozitele, iar alții să se bucure doar de beneficii. Pentru că, așa cum spuneam, banii aceștia sunt bani pentru sănătate, pentru pensii, pentru investiții și locuri de muncă. Toată lumea trebuie să plătească, potrivit cu ce și cât muncește.

Pe lângă aceasta, o altă problemă este lipsa echităţii. Nu va plăti nimeni cu dragă inimă taxele şi impozitele, odată ce aproape jumătate din populaţie evită prin diverse căi să facă acest lucru. Există suficientă capacitate administrativă pentru a contracara evaziunea fiscală?

Este cunoscut faptul că lipsa unei autorităţi fiscale bine organizată, instruită şi dotată cu personal priceput şi corect poate conduce la forme de mare amploare a evaziunii fiscale. Pe motiv că, la modul direct, comportamentul evazionist este, in principiu, generat de comportamentul prin care subiectul economic încearcă să beneficieze de avantajele pe care le poate extrage din mediul economic fără a plăti costul de procurare a acestor avantaje şi, plus de aceasta, de inechităţile fiscale, de aplicarea discriminatorie a legii şi, cel mai grav, de inechităţile fiscale determinate de ruperea echilibrului între stat şi contribuabili, între guvernanţi şi guvernaţi.

Cu referinţă la capacităţile la zi ale SFS, este de remarcat că sunt rezerve nevalorificate, din care cauză ne propunem un plan ambiţios de reformare a Serviciului Fiscal de Stat. Accentele, în acest sens, se pun pe sloganul IFPS – Funcţionarul fiscal – în serviciul contribuabilului! -, ceea ce presupune o pregătire profesională corespunzătoare a celor meniţi să aplice legea fiscală, eliminarea lacunelor din legislaţia în vigoare, responsabilizarea celor chemaţi să aplice legea fiscală şi, nu în ultimul rând, eliminarea mentalităţii de “acoperire” a funcţionarului public prin favorizarea Statului în paguba contribuabilului.

Astăzi, conducerea IFPS pune accentele pe îmbunătăţirea serviciilor oferite contribuabililor prin acordarea de asistenţă fiscală, pe ridicarea nivelului de cultură în materie fiscală şi civică a contribuabilului, cultura fiind o mare problemă a societăţii moldoveneşti. Practica fiscală internaţională demonstrează că un sistem fiscal modern trebuie sa aibă comportamente care să conducă la informarea şi educarea promptă a contribuabililor în legătură cu obligaţiile lor privind întocmirea corectă a declaraţiilor de impunere, a ţinerii unor evidenţe corecte a veniturilor şi cheltuielilor ocazionate din activitatea desfăşurată, pedepsele şi sancţiunile care se aplică celor care încalcă prevederile legale.

Poate în acest sens sunt binevenite şi unele măsuri stimulatorii. Spre exemplu, dacă un contribuabil plăteşte exemplar taxe şi impozite în cadrul unei localităţi, ar putea beneficia de un tratament privilegiat în cadrul unor tendere de selectare a furnizorilor de servicii sau mărfuri organizate de administraţiile locale sau cele centrale. Astfel de practici funcţionează, din câte ştiu, în statele scandinave şi, acolo, deşi există unul din cele mai mari nivele de impozitare, evaziunea fiscală este destul de redusă. Există şi un element moral consistent în această abordare.

Aveţi perfectă dreptate şi, de fapt, vroiam să vă spun că IFPS deja implementează în practica cotidiană măsuri de stimulare a contribuabililor responsabili. Aş mai remarca că astăzi conducerea IFPS pune accentul pe scoaterea în evidenţă a veniturilor care sunt astăzi în economia subterană. Până mai ieri erau constrânşi acei contribuabili, care erau la evidenţă şi care achitau mai mult sau mai puţin exemplar impozitele. Am schimbat şi aici accentul, deoarece este clar că doar prin metode de constrângere nu vom obţine rezultate bune. Prin noile accente în activitatea autorităţii fiscale dorim ca societatea să conştientizeze că plata impozitelor este o obligaţiune constituţională, că impozitele, până la urmă, se întorc la cetăţean prin servicii publice. Iar cei care totalmente ignoră legea trebuie să fie impuşi să vină în cadrul legal.

Inspectorii noştri fiscali şi nu doar ei au fost învăţaţi să acţioneze după principiul justiţiar: dacă depistează nereguli, chiar pentru prima dată, chiar nesemnificative, merg din start pe aplicarea unor amenzi şi, de regulă, se orientează la plafonul de sus al acestora. De ce nu se trece la forma prudenţială? Încălcările să fie prevenite prin altfel de metode, iar la primele abateri să se meargă pe avertizări, termene de înlăturare a neregulilor şi doar la abateri repetate să se aplice amenzi?

Vreau să vă informez că şi la acest capitol s-au produs schimbări, exact în cheia pe care aţi menţionat-o. Astăzi, bunăoară, ţinem sub monitorizare întreprinderile din sistemul public alimentar, agenţii economici din ramura construcţiilor etc. Respectiv, colaboratorii fiscali operează exact potrivit practicii menţionate – agentul economic, la o primă vizită, este atenţionat asupra neregulilor depistate, cu înştiinţarea în scris, şi nu se aplică sancţiuni la cea mai mică abatere. Metodele de constrângere survin doar în cazul celor care nu-şi înlătură neregulile şi care insistă în a se eschiva de la onorarea plăţilor către buget.

V-aţi propus un obiectiv destul de ambiţios, unii ar spune chiar imposibil: de a reforma sistemul fiscal cu oamenii pe care îi aveţi la dispoziţie, deci cu cei care, în mare parte, au contribuit la deteriorarea imaginii Fiscului până la nivelul actual. Cum veţi reuşi acest lucru ţinând cont de opoziţia care, este firesc să existe printre angajaţii care nu vor să-şi schimbe modul de a acţiona?

Bine, chiar dacă mai utilizăm uneori vechea zicală, despre pădure şi uscături, cei care activează în rândurile angajaţilor fiscali şi nu-şi onorează obligaţiunile de serviciu, sunt în minoritate absolută. Este cert faptul că, la nivel de economie naţională, rezultatele în lupta cu evaziunea fiscală nu vor fi sesizabile atât de repede cum o dorim, dar, la nivel de domenii, se va simţi într-o perioadă de câteva luni. Primele efecte au fost deja sesizate – au crescut încasările la Bugetul Public Naţional, s-au schimbat opticele interacţionării dintre funcţionarul fiscal şi contribuabil etc. Este doar un început, în viitorul imediat urmând să purcedem la o amplă reformă a SFS, care să includă de la regionalizarea administraţiei fiscale, în vederea creşterii eficienţei şi reducerii costurilor de colectare, până la creşterea folosirii de softuri fiscale care să minimizeze evaziunea fiscală şi să conducă la îmbunătăţirea controlului fiscal.

via eco.md

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.