În contractele comerciale în care debitorul obligației pecuniare este o autoritate publică, termenul contractual de plată nu va putea depăși 30 de zile și se va calcula conform prevederilor¹ art. 7, precum și ale art. 862 alin. (2) și (3) din Codul civil (CC). Prin excepție, în condițiile prevăzute de art.862 alin. (2) din CC, se va putea stipula expres un termen mai mare de 30 de zile, care în niciun caz nu va putea depăși 60 de zile, numai dacă este justificat în mod obiectiv prin natura sau caracteristicile specifice ale contractului.

Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării a înaintat pentru consultări publice proiectul modificărilor și completărilor la Legea nr. 66/2025 privind combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată în temeiul contractelor încheiate între profesioniști sau între profesioniști și autoritățile publice, scopul căruia este armonizarea cadrului normativ național cu Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale.

Astfel, proiectul propune o nouă redacție ale art. 8 din Legea nr. 66/2025 care reglementează termenul contractual de plată între profesioniști și autoritățile publice.

Totodată, se prevede completarea legii prenotate cu noi prevederi conform căror autoritățile publice fi obligate să asigure, în cadrul sistemului de contabilitate și de control intern managerial, evidența internă a facturilor și a cererilor echivalente de plată primite în temeiul contractelor comerciale, a termenelor de plată aplicabile, a sumelor datorate, a plăților efectuate și a eventualelor întârzieri.

În condițiile aprobării proiectului în redacția autorilor, autoritățile publice nu vor putea invoca lipsa procedurilor interne de evidență, întârzierea circuitului intern al documentelor, nefinalizarea formalităților administrative interne sau lipsa planificării bugetare ca temei pentru amânarea curgerii termenului de plată sau pentru exonerarea de plată a dobânzii de întârziere, a despăgubirilor minime și a cheltuielilor de recuperare, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege.

Întru executarea acestor sarcini, conducătorii autorităților vor asigura organizarea controlului intern managerial privind respectarea termenelor de plată, inclusiv prin desemnarea subdiviziunilor sau a persoanelor responsabile de monitorizarea facturilor și a cererilor echivalente de plată. Informația privind obligațiile de plată scadente, plățile efectuate cu întârziere și despăgubirile achitate potrivit Legii nr.66/2025 se vor raporta în cadrul mecanismului de raportare stabilit de Guvern.

De menționat că, proiectul prevede completarea legii prenotate cu noțiunea de „contract comercial” prin care se va subînțelege contractul, indiferent de denumirea și forma acestuia, încheiat între profesioniști sau între un profesionist și o autoritate publică, având ca obiect livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea și execuția lucrărilor publice, a clădirilor și a lucrărilor în construcțiile civile, în schimbul unei sume de bani.

----------------------------

¹ Codul civil

Articolul 7. Acţiunea în timp a legii civile

(1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

(2) Legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare.

(3) De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepţia cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

(4) În cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.

(5) În situaţiile prevăzute la alin.(4), dispoziţiile legii noi se aplică modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor, precum şi de înstrăinare, preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu prevede altfel, clauzele unui act juridic încheiat anterior intrării în vigoare a legii noi contrare dispoziţiilor ei imperative sunt, de la această dată, lipsite de orice efect juridic.

(6) Dispozițiile legii noi privitoare la termenele de prescripție atât extinctivă, cât și achizitivă (uzucapiune) se aplică termenului de prescripție care a început să curgă înainte de data intrării ei în vigoare și nu a expirat înainte de acea dată. În acest caz, termenul curs anterior se ia în cont. Începutul, suspendarea și întreruperea termenului de prescripție se determină, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii noi, de legea veche.

(7) Dacă termenul de prescripție prevăzut de legea nouă este mai scurt decât cel prevăzut de legea veche, atunci, începând cu data intrării în vigoare a legii noi, începe să curgă un nou termen de prescripție în condițiile legii noi. În acest caz, termenul curs anterior nu se ia în cont. Dispozițiile prezentului alineat se aplică și în cazul în care legea nouă declară prescriptibil extinctiv dreptul la acțiune care conform legii vechi era imprescriptibil extinctiv.

(8) În cazul menționat la alin. (7), dacă termenul de prescripție prevăzut de legea veche expiră înainte de termenul de prescripție prevăzut de legea nouă, prescripția se împlinește la expirarea termenului stabilit de legea veche.

Articolul 862. Termenul de executare a obligației

                         pecuniare contractuale al cărei

                         creditor este un profesionist

(2) Termenul de executare a obligației pecuniare de către o autoritate publică sau o altă persoană juridică de drept public ori de către asociațiile acestora, stabilit în contractul încheiat cu un profesionist, care are ca obiect livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, nu poate depăși 30 de zile de la data prevăzută la alin. (3) lit. a), b) sau, după caz, c). Prin excepție, părțile pot stipula în mod expres în contract un termen de executare care nu poate depăși 60 de zile dacă acesta este justificat în mod obiectiv, ținând cont de natura sau caracteristicile specifice ale contractului.

(3) În cazul în care termenul de executare a obligației pecuniare rezultate dintr-un contract prevăzut la alin. (1) sau (2) nu este determinat și nici nu rezultă din natura acesteia, obligația pecuniară trebuie executată în termen de 30 de zile de la data:

a) primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;

b) primirii de către debitor a contraprestației obligației pecuniare, dacă data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată nu este certă, precum și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată anterior primirii contraprestației;

c) recepției sau verificării contraprestației, dacă prin lege sau prin contract este prevăzută o procedură de recepție sau verificare prin care se stabilește conformitatea contractuală a contraprestației și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată anterior sau la data la care are loc această recepție sau verificare.