Dreptul și mărimea scutirii suplimentare pentru soție (soț) acordate persoanei fizice rezidente aflate în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată la art.33 alin.(2) din Codul fiscal, la calcularea impozitului pe venit este stabilit în art. 34 alin.(2) al Codului fiscal.      Dacă pe parcursul anului fiscal (anului calendaristic) contribuabilul obține dreptul sau a decis să beneficieze de scutirea pentru soție (soț) (sau căsătorit pe parcursul anului, soții au decis să transmită scutirea unuia din ei pe parcursul anului), de care nu a beneficiat pînă la prezentarea cererii noi, acesta este obligat să prezinte angajatorului, în termen de 10 zile de la data efectuării schimbării, o nouă cerere semnată de el, anexînd documentele justificative corespunzătoare1.

Dreptul și mărimea scutirii pentru soție (soț) acordate persoanei fizice rezidente aflate în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată la art.33 alin.(2) din Codul fiscal, la calcularea impozitului pe venit este stabilit în art. 34 alin.(2) și (3) al Codului fiscal.      Totodată, suma scutirilor anuale prevăzute la art. 34 alin.(2) din Codul fiscal se transmit în cuantum întreg, fără a fi divizate între contribuabil și soția (soțul) acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (11) din Codul fiscal, cheltuielile aferente reparației curente și capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor alin. (2) al aceluiași articol se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locațiunii, arendei, leasingului operațional sau redevenței (plății pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparație a mijloacelor de transport aerian internațional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operațional, suportată pe parcursul perioadei fiscale.

Potrivit art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.      De asemenea, conform prevederilor art. 261 alin. (3) și (11) din Codul fiscal sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin.(11) din articolul menţionat.

 În conformitate cu prevederile art.32 alin.(1) din Codul fiscal, dacă, pe parcursul perioadei fiscale, cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător depăşesc venitul brut al contribuabilului în perioada fiscală curentă, suma pierderilor rezultate din această activitate va fi reportată eşalonat pe următoarele cinci perioade fiscale.

Potrivit prevederilor capitolului II din Instrucțiunea privind modul de completare a Dării de seamă privind reţinerea impozitului pe venit, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii calculate (forma IPC21), aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.94 din 30.07.2020, la codul 32 (codul sursei de venit PLs)) în col.4 se reflectă suma venitului calculat și îndreptat spre achitare din care nu urmează să se reţină în prealabil impozitul pe venit (art.90 din Codul fiscal).