Potrivit prevederilor art. 102 alin. (5) din Codul fiscal, deducerea sumei TVA, achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sunt folosite pentru efectuarea livrărilor ce nu constituie obiecte impozabile cu TVA în conformitate cu art.95 alin.(2) lit. c), d), f) şi g) se efectuează similar livrărilor impozabile.

În conformitate cu prevederile art. 101 alin. (5) din Codul fiscal, dacă depășirea sumei TVA la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se scutește de TVA cu drept de deducere, acesta are dreptul la restituirea sumei achitate cu care a fost depășită TVA la valorile materiale, serviciile procurate și/sau la stingerea sumelor din contul restituirii impozitelor, în conformitate cu prevederile prezentului articol, ale art.103 alin.(3) şi ale art.125, în limitele cotei-standard a TVA, stabilite la art.96 lit.a), sau cotei reduse a TVA, stabilite la art.96 lit.b), înmulţite cu valoarea livrării, ce se scutește de TVA cu drept de deducere.

Conform art.102 alin.(4) din Codul fiscal mărimea deducerii sumei TVA se determină lunar prin aplicarea proratei față de suma TVA, achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sunt utilizate pentru efectuarea livrărilor impozabile, precum şi celor scutite de TVA fără drept de deducere. Prorata lunară se aproximează, conform regulilor matematice, pînă la un semn după virgulă şi se determină prin aplicarea următorului raport:

Ca rezultat al controlului prin metoda verificării tematice, la entitatea „Y” SRL s-a constatat că aceasta nu a înregistrat în RGEFF mai multe facturi fiscale emise în perioada iulie-august 2019. În cazul dat entității îi vor fi aplicate anumite sancțiuni, ținând cont de modificările recente în legislație? Prin Legea cu privire la modificarea unor acte legislative nr. 171 din 19.12.2019 au fost operate modificări în CF, prin care s-au abrogat normele privind înregistrarea facturilor fiscale în RGEFF și sancțiunea privind neînregistrarea acestora (articolul 1181 și art. 260 alin. (41) din CF).

Conform prevederilor art.115 alin.(1) din Codul fiscal, obligația de prezentare pentru fiecare perioadă fiscală a Declaraţiei privind TVA este pusă în sarcina subiecţilor impozabili specificaţi la art. 94 lit. a), lit. c) şi/sau e) din Codul fiscal. Totodată, subiecții impozabili care importă mărfuri sînt specificați în art. 94 lit. b) din Codul fiscal. Prin urmare, persoana fizică cetăţean nu are obligațiunea de prezentare a Declarației privind TVA pentru importul mărfurilor.

Data achitării la buget a sumei TVA aferente serviciilor importate, în conformitate cu art.109 alin. (2) din Codul fiscal, se consideră nu mai târziu de data depunerii declaraţiei privind T.V.A. pentru perioada fiscală în care a avut loc importul serviciilor sau achitarea acestora, în funcție de ce are loc mai înainte.

Conform normelor stabilite prin art.115 alin.(1) din Codul fiscal, fiecare subiect impozabil, specificat la art.94 lit. a), lit. c) şi/sau lit. e), este obligat să prezinte declarația privind TVA pentru fiecare perioadă fiscală. În cazul în care, în cadrul controlului fiscal s-a stabilit înregistrarea tergiversată a agentului economic ca subiect al impunerii cu TVA și concomitent, de către organul fiscal au fost calculate toate obligațiunile fiscale aferente perioadei supuse controlului, acesta va avea obligația de a prezenta Declarația privind TVA, pentru prima perioadă fiscală nesupusă controlului.