În contextul ultimelor modificări, și anume modificarea Legii privind declararea voluntară şi stimularea fiscală 180/26.07.2018 prin Legea nr.122 din 16.08.2019, în vigoare din 6 septembrie 2019, au fost abrogate alin.(1)-(6) ale art.16 din Legea nr.180. Aspectul important al acestor modificări pentru agenții economici este faptul că, s-au exclus interdicțiile existente cu privire la efectuarea controalelor fiscale pentru perioada de până la 1 ianuarie 2018 asupra corectitudinii calculului, declarării şi achitării impozitelor, taxelor și a altor plăţi aferente bugetului de stat, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, a contribuţiilor de asigurări sociale de stat și ale primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

Arbitrajul este o instituție extrajudiciară. Cu toate acestea legislația Republicii Moldova nu exclude posibilitatea ca instanțele de judecată competente (de drept comun) să intervină, pe durata derulării procedurii arbitrale. Astfel, conform cadrului legal în vigoare instanțele de judecată competente pot interveni în următoarele cazuri: a) aplicarea măsurilor asigurătorii la orice etapă a procedurii arbitrale (art.10 Legea nr.23 din 22.02.2008) sau chiar înaintea arbitrajului (art.23 alin.(1) Legea nr.23 din 22.02.2008);

Ținând cont de necesitatea aplicării corecte și uniforme a prevederilor aferente segmentului separării bunurilor din masa debitoare, precum și primirea, examinarea și soluționarea cererilor de separare a acestora de către instanța de insolvabilitate, este necesar de a remarca prevederile Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 89 din 20 aprilie 2016 ,,Cu privire la practica examinării cererilor de separare a bunurilor din masa debitoare în temeiul art. 48 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012”.

Studiu de caz: Contractul colectiv de muncă al întreprinderii prevede că, comitetul sindical și angajatorul vor adopta măsuri pentru organizarea odihnei la mare a lucrătorilor întreprinderii și membrii familiilor acestora. În acest sens, un punct din contractul colectiv de muncă specifică expres că, angajatorul va transfera pe contul de decontare al organizaţiei sindicale, în vederea coparticipării întreprinderii la acoperirea cheltuielilor respective. Constituie plățile suportate de întreprindere facilitate acordată de patron?

La art.250 din Codul penal (CP) este prevăzută răspunderea pentru transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz. Conform art. 119 alin. (1) din Codul fiscal (CF), accizul reprezintă impozitul de stat care se percepe, direct sau indirect, asupra unor mărfuri de consum1, iar prin comiterea infracțiunii prevăzute la art.250 alin. (1) din CP2 se aduce atingere relațiilor sociale cu privire la circuitul legal al mărfurilor supuse accizelor, ocrotite împotriva transportării, păstrării sau comercializării mărfurilor indicate fără marcarea lor cu timbre de acciz de modelul stabilit (sau altele decât cele de modelul stabilit), dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari.

Curtea Constituțională a examinat excepția de neconstituționalitate invocată asupra unor prevederi din art. 143 alin. (6) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 (Legea nr. 149/2012). Conform prevederilor acestei norme, o creanță acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilității/lichidator în tabelul definitiv al creanțelor se consideră validată dacă, cu cel puțin 3 zile lucrătoare înainte de ședința de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestația ridicată a fost înlăturată. Contestația debitorului nu se opune validării creanței.

Desfășurarea activităţii economice nu exclude riscul apariţiei unor conflicte între partenerii de afaceri. De regulă, partenerii de afaceri anticipează aceste conflicte și stabilesc în contractul pe care îl încheie că soluţionarea ulterioarelor conflicte/divergenţe se va efectua prin negociere. Dacă după negociere nu se va ajunge la un consens, unii parteneri de afaceri stabilesc în contract că, până a înainta acţiunea în instanţa de judecată competentă, părţile vor apela la arbitraj și doar în situaţia în care una dintre părţi nu va fi de acord cu soluţia dată de arbitraj, părţile contractului sunt în drept să se adreseze în instanța de judecată.