În luna noiembrie 2015, între persoana fizică E. în calitate de vânzător, „Z. ” LTD în calitate de cumpărător și SRL „R.G.” în calitate de intermediar, a fost încheiat un antecontract de vânzare–cumpărare, asigurat prin arvună în sumă de 1000 de euro. Părțile s-au obligat pe viitor să încheie un contract de vânzare-cumpărare a bunului imobil – apartamentul X, în condițiile și modul stabilite de antecontractul menţionat. Totodată, conform contractului prealabil de vânzare-cumpărare enunțat, a fost stabilit că, în cazul neexecutării acestui contract de către cumpărător, suma arvunei nu se va restitui acestuia și va rămâne la vânzător ca penalitate în mărimea arvunei. În caz de neexecutare a acestui contract de către vânzător, acesta era obligat să restituie cumpărătorului în termen de 3 zile suma arvunei în mărime dublă.

Prin Legea nr. 159 privind modificarea unor acte legislative din 12 octombrie 2018 a fost introdusă o nouă procedură de examinare a cauzelor contravenţionale în instanţele de judecată — procedura scrisă, care se aplică tuturor cauzelor contravenţionale a căror sancţiune prevede mărimea amenzii ce nu va depăși 300 de unităţi convenţionale (15 mii lei). Totodată, menționăm că procedura scrisă de examinare a cauzei contravenţionale în instanţa de judecată nu se aplică cauzelor contravenţionale, a căror sancţiune prevede privarea de anumite drepturi.

Prevederile Codului contravențional (CC) reglementează cadrul general al constatării și al sancționării contravențiilor și conține norme juridice cu privire la modul de întocmire a procesului-verbal, mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină acest proces-verbal, persoanele care au calitatea de agenți constatatori, modul de contestare a procesului-verbal, regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și al executării acestora.

Art. 90 alin. (3) pct. 4) din Codul de procedură penală1 (CPP) stabilește expres regula, conform căreia unele persoane nu pot fi citate şi audiate în calitate de martori într-un proces penal. Totuși, de la această regulă legislatorul a prevăzut unele excepții. Prima excepție se referă la cazul de participare la reținere în flagrant delict (i.e. o infracțiune descoperită în momentul comiterii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat), când poate participa procurorul sau, după caz, reprezentantul organului de urmărire penală. Declarațiile acestor subiecte se referă la circumstanțele reținerii și, în mod firesc, nu pot depăși limitele obiectului declarațiilor.

Asigurarea colectării la nivel a veniturilor la bugetul public național de către Serviciul Fiscal de Stat (în continuare SFS), este o condiție importantă și indispensabilă pentru bunul mers al dezvoltării societății. Administrația fiscală nu trebuie să se limiteze doar la încasarea dinamică a veniturilor la buget, dar și recuperarea pe deplin și în termen restrâns a restanțelor la buget.

Conform modificărilor operate la Codul de procedură penală prin Legea nr. 49 din 23.03.2018, începând cu 1 octombrie 2018, Serviciul Fiscal de Stat (SFS) are statutul de organ de constatare pentru infracțiunile prevăzute la art. 241–242, 244, 2441, 250–253 şi 3351 din Codul penal (art. 273 Cod de procedură penală).

Prin Legea nr. 281 din 16.12.2016 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, Codul fiscal a fost completat cu prevederi care stabilesc o nouă funcție pentru Serviciul Fiscal de Stat (SFS) – constatarea infracțiunilor prevăzute la art. 241–242, 244, 2441, 250– 253 şi 3351 din Codul penal.