În numărul precedent al revistei „Monitorul Fiscal FISC. md” au fost expuse aspecte aferente noilor reglementări internaționale privind contabilizarea contractelor de locațiune cu referire la: necesitatea emiterii noului standard; domeniul de aplicare și excepțiile de recunoaștere a contractelor de locațiune; principala inovație adusă de standard; separarea parților componente ale unui contract de locațiune, ce conține o componentă de locațiune și alte componente de non-locațiune; aspecte specifice contractelor de locațiune exprimate în valută.

Aspecte generale Pe pagina web1 a Ministerului Finanţelor, în conținutul versiunii plasate a IFRS2, recepționate la 4 ianuarie 2018, se regăsește și Standardul Internaţional de Raportare Financiară 16 „Contracte de leasing”. Noul standard, care va înlocui actualul IAS 17 „Contracte de leasing”, devine obligatoriu pentru perioadele de raportare cu începere de la 1 ianuarie 2019. Aplicarea anticipată este permisă entităților, care utilizează deja IFRS 15 „Venituri din contracte cu clienții”3.

ISA 570 „Continuitatea activității” tratează responsabilitățile auditorului în auditul situațiilor financiare în legătură cu folosirea de către conducere a prezumției de continuitate a activității în întocmirea situațiilor financiare.

ISA 570 „Continuitatea activității” tratează responsabilitățile auditorului în auditul situațiilor financiare în legătură cu folosirea de către conducere a prezumției de continuitate a activității în întocmirea situațiilor financiare.

Respectarea principiului continuității activității este unul dintre aspectele cu importantă majoră pentru utilizatorii situațiilor financiare ale unei entități, mai ales în contextul actual, marcat de instabilitate. Vă reamintim că conceptul de continuitate a activității pornește de la premisa că entitatea își va continua activitatea pe o perioadă de minimum douăsprezece luni de la data rapor¬tării situațiilor financiare, în condiții normale de activitate, fără a intra în procedura de lichidare sau faliment.