Deducerea cheltuielilor aferente mărfurilor cu termenul de valabilitate expirat

Mărfurile cu termen de valabilitate expirat, pot fi totuși tratate ca “deșeuri”?
Noțiunea de Deșeu din Dex prevede — Deșeurile sunt resturi materiale rezultate dintr-un proces tehnologic (sau casnic) de realizare a unui anumit produs, care nu mai pot fi valorificate direct în realizarea produsului respectiv. Ele pot fi substanțe, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din activitatile economice, menajere și de consum. Majoritatea activităților umane reprezintă și surse de producere de deșeuri.

Pînă la momentul actual, tratamentul fiscal este foarte dureros pentru contribuabili, deoarece, în foarte multe publicații de ordin fiscal și opinii ale specialiștilor în domeniu fiscal-contabil, nu se permite deducerea TVA dacă valorile materiale, mărfurile procurate pentru livrările impozabile în activitatea de întreprinzător nu au fost livrate în cadrul acestei activități indiferent de circumstanțele în care acestea se exclud din circuitul comercial. Această opinie are la bază prevederile art. 102 alin.(8) din CF — “Suma TVA, achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sunt folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător, pe mărfurile procurate care, în procesul activității de întreprinzător, au fost sustrase sau au constituit deșeuri și perisabilități naturale peste limitele lunare stabilite de conducător, precum și pe valoarea care nu a fost supusă amortizării mijloacelor fixe casate, nu se deduce și se raportează la costuri sau cheltuielile perioadei”, costuri și cheltuieli care la rîndul său, nu sunt recunoscute în scopuri fiscale, concomitent cu decontarea valorii contabile a mărfurilor, nefiind și aceasta deductibilă.
Pentru entitățile de comerț, nevînzarea mărfurilor în termeni, este unul din riscurile activității, și, retragerea mărfurilor de pe piață, la care termenul de valabilitate este expirat, sunt prevăzute de art. 21 alin. (5) din Legea cu privire la comerțul interior nr.231/2010.
Deasemenea, potrivit art.31 alin. (3) din Legea nr.306/2018, produsele alimentare neconforme reglementărilor aplicabile din domeniu alimentar, în baza rezultatelor expertizei din partea organului de control și supraveghere de stat, decide utilizarea condiționată sau nimicirea acestora, iar, operatorul din domeniu alimentar deținător al produselor respective, alege modul și condițiile de utilizare sau de nimicire a acestora în conformitate cu reglementările din domeniu alimentar aprobate de către Guvern și le coordonează cu organul de control și supraveghere de stat care a emis decizia corespunzătoare. De asemenea, conform alin.(5) al eceluiași articol din legea sus-menționată “Cheltuielile pentru expertiza, depozitarea, transportarea, utilizarea condiționată sau nimicirea produselor alimentare neconforme reglementărilor din domeniu alimentar aplicabile sunt suportate de către operatorul din domeniul alimentar care le deține”, deci, în acest caz, am putea concluziona că costul produselor expirate retrase de pe piață și lichidate, respectîndu-se procedurile prevăzute de Legea nr.306/2018, se deduc integral, deorece corespund noțiunii de cheltuială ordinară și necesară activității de antreprenoriat.

În baza articolului de mai sus, mărfurile cu termen de valabilitate expirat, dacă sunt tratate ca deșeuri, mai este necesară expertiza Organului de control și supraveghere de stat, sau sunt casate doar în limitele normelor aprobate de către conducătorii întreprinderilor?
Această abordare a “mărfurilor cu termen de valabilitate expirat” este poziția oficială a Serviciului Fiscal de Stat, sau autorul s-a expus cu titlu de opinie?
Liliana Smochina