Cotele impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice, întreprinderilor individuale și gospodăriilor țărănești (de fermier), care au fost evaluate, sunt specificate în art. 280 din Codul fiscal după cum urmează

Cotele maxime și minime a impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice-cetățeni, evaluate de către organele cadastrale teritoriale, conform valorii estimate, sunt prevăzute în art. 280 al Codului fiscal.

Cotele maxime a impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice, intreprinderilor individuale şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), care nu au fost evaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate sunt specificate în Anexa nr. 2 la Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056-XIV din 16.06.2000. Pentru persoanele menţionate cota impozitului constituie 0,1 la sută din valoarea de bilanţ a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală.

Cotele maxime ale impozitului funciar, în dependență de tipul terenului, sunt stabilite pentru toate categoriile de subiecți și specificate în Anexa nr. 1 la Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056-XIV din 16.06.2000.

În cazurile în care suprafaţa totală a locuinţelor şi a construcţiilor principale ale persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, înregistrate cu drept de proprietate, depăşeşte 100 m2 inclusiv, cotele concrete stabilite ale impozitului pe bunurile imobiliare se majorează în funcţie de suprafaţa totală

În cazul în care dreptul la scutire de impozitul pe bunurile imobiliare se naşte sau se stinge pe parcursul anului fiscal, recalcularea impozitului se efectuează, începînd cu luna din care persoana are sau nu are dreptul la acestă scutire. (art. 283 alin. (3) din Codul fiscal).

În caz de schimbare, după începerea anului fiscal, a subiectului impunerii, pentru noul subiect al impunerii impozitul pe bunurile imobiliare se calculează din momentul înregistrării de stat a drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobiliare sau din momentul stabilirii faptului exercitării de către persoană a dreptului de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra bunurilor imobiliare. (art. 281 alin.(2) din Codul fiscal).