Știri
Ce trebuie să cunoască persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător despre veniturile sub formă de creștere/pierderi de capital?
Conform
Codului fiscal, creșterea de capital reprezintă sursă de venit impozabilă. Modalitatea de determinare a creșterii și pierderilor de capital este reglementată de capitolul 5 „
Creșterea și pierderile de capital” din Titlul II al Codului fiscal și
Hotărârea Guvernului nr.77 din 30.01.2008.
Astfel, conform art.37 alin.(2) din Codul fiscal, acestea includ acţiunile şi alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător, titlurile de creanţă, proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător, terenurile, opţionul la procurarea sau vînzarea activelor de capital.
Creştere de capital se consideră excedentul sumei încasate în urma vânzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare a activului de capital în raport cu baza valorică a acestui activ, iar pierdere de capital este excedentul bazei valorice a activului de capital în raport cu suma încasată în urma vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare a acetuia.
Prevederile expuse în capitolul 5 din Codul Fiscal vizează persoanele fizice rezidente, atât cetățeni ai Republicii Moldova, cât și cetățeni străini care sunt rezidenți în scopuri fiscale, ce nu desfășoară activitate de întreprinzător, precum și persoanele fizice nerezidente, cetățeni străini și apatrizi ce obțin venituri în urma înstrăinării activelor de capital.
Astfel, prevederile se referă la veniturile obținute din înstrăinarea dreptului de proprietate asupra activelor de capital, confirmat prin actele juridice corespunzătoare, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vînzare-cumpărare, donație, întreținere pe viață, schimb, inclusiv în cazul în care transferul se realizează în baza deciziilor și hotărârilor sau a altor acte, inclusiv a celor cu putere juridică ale instanțelor de judecată, precum și ale autorităților administrației publice locale și centrale.
Mărimea creşterii sau pierderii de capital provenite din vânzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a activelor de capital este egală cu diferenţa dintre suma încasată (venitul obţinut) şi baza valorică a acestor active. Suma încasată ca urmare a vânzării, schimbului sau a înstrăinării în alt mod a activelor de capital este egală cu suma mijloacelor băneşti sau valoarea evaluată la preţul de piaţă a activelor de capital obţinute sub formă nemonetară.
În cazul în care contribuabilul, în urma înstrăinării a mai multor active de capital, obține pe parcursul unui an fiscal atât creștere de capital cât și pierderi de capital, suma creșterii de capital se va determina peste nivelul oricăror pierderi de capital.
Pierderile de capital suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal se deduc numai în limita creșterii de capital. Pierderile de capital a căror deducere nu este permisă în anul fiscal respectiv sunt considerate ca pierderi de capital suportate în anul fiscal următor, dar cu excepția locuinței de bază.
Creșterile sau pierderile de capital nu se recunosc în cazul:
- transmiterii (redistribuirii) activelor de capital între soți;
- transmiterii (redistribuirii) activelor de capital între foștii soți, dacă o astfel de redistribuire (transmitere) rezultă din necesitatea împărțirii proprietății comune în caz de divorț (art.40 din Codul fiscal).
La declararea veniturilor sub formă de creștere/pierderi de capital, persoana fizică este obligată să declare toate sursele de venit obținute pe parcursul anului fiscal, cu excepția veniturilor neimpozabile și a celor specificate la art.901 din Codul fiscal.
Persoanele fizice care nu sunt obligate să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit, la depistarea faptului de plată în plus la impozit, au dreptul să prezinte o declarație în care vor indica suma plătită în plus la impozit, care urmează să fie restituită conform legislației fiscale (art.83 alin.(5) din Codul fiscal).
Vă prezentăm trei cazuri specifice în determinarea creşterii de capital.
În primul caz ne referim la alt bun imobil decât locuința de bază - casă, apartament, vilă, garaj etc. Aici baza valorică a bunului imobil aflat în posesia contribuabilului la 1 ianuarie 1998 se consideră preţul de piaţă, în vigoare la această dată (art.38 alin.(3) din Codul fiscal). Dacă bunul imobil este dobândit în proprietatea contribuabilului după 1 ianuarie 1998, atunci baza valorică se determină în baza documentelor ce atestă trecerea dreptului de proprietate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Documentele care confirmă baza valorică sau baza valorică ajustată în cazul înstrăinării altui bun imobil decât locuința de bază, confom anexei nr.3 la Ordinul IFPS nr.402 din 13.05.2015 sunt
- factura (factura de expediție)
- factura fiscală;
- contractul de vînzare-cumpărare
- certificatul de moștenitor;
- alte documente care atestă trecerea dreptului de proprietate, precum și documentele ce confirmă cheltuielile suportate pentru crearea bunului imobil.
În cazul în care contribuabilul nu dispune de documentele specificate anterior, baza valorică a proprietății se compune din toate cheltuielile aferente creării activelor de capital în cauză, confirmate prin documente corespunzătoare. Dacă contribuabilul nu dispune de niciun document care să confirme crearea bunului imobil, baza valorică a locuinței va constitui zero.
Al doilea exemplu se referă la înstrăinarea acțiunilor/cotelor-părți. În acest caz baza valorică a acţiunililor/cotelelor-părţi aflate în posesia contribuabilului la 1 ianuarie 1998 se consideră preţul de piaţă, în vigoare la această dată (art.38 alin.(3) din Codul fiscal). Baza valorică a acţiunilor/cotelelor-părţi dobîndite în proprietatea contribuabilului după 1 ianuarie 1998 se determină în baza documentelor ce atestă trecerea dreptului de proprietate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Documentele care confirmă baza valorică sau baza valorică ajustată în cazul înstrăinării acţiunilor/cotelor-părţi (anexa nr.3 la Ordinul IFPS nr.402 din 13.05.2015) sunt:
- Contractul de vînzare-cumpărare;
- Contractul (actul) de donaţie sau documentul ce confirmă preţul de piață la momentul donării în cazul în care acesta este mai mare decît cel indicat în contract;
- Certificatul de moştenitor legal sau documentul ce confirmă preţul de piață la data intrării în proprietate în cazul în care acesta este mai mare sau lipsește în certificate
Şi ultimul caz la care ne referim este înstrăinarea activelor de capital prin moștenire, donație. În această situaţie activul de capital donat se consideră ca activ donat la un preț ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau prețul lui de piață la momentul donării. Persoana care face o donație sub formă de mijloace bănești se consideră drept persoană care a obținut venit în mărimea sumei mijloacelor bănești donate (art.42 din Codul fiscal). La data decesului contribuabilului, toată proprietatea acestuia se transmite prin moștenire și se consideră ca fiind vândută la prețul ei de piață (cu excepția celei, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite) (art.43 din Codul fiscal).
Alte cazuri specifice în determinarea creșterii de capital se mai întâlnesc la înstrăinarea terenurilor, la înstrăinarea altor utilaje, tablouri, maşini etc.
Alte detalii le găsiţi aici
5737 vizualizări
Data publicării:
27 Ianuarie /2017 09:00
Catalogul tematic
Dare de seamă fiscală | Impozitul pe venit | Noutăți
Etichete:
pierdere de capital|scopuri fiscale|persoana fizică|declaraţia cu privire la impozitul pe venit|bun imobil
0 comentarii
Cont nou
Parola repetat *
Autentificare
Autentificarea se poate efectua cu ajutorul adresei de E-mail sau a Login-ului
E-mail/Login *
Parola *