În baza art. 33 alin. (1) din Codul fiscal, fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) care are un venit anual impozabil mai mic de 360000 lei, cu excepţia veniturilor prevăzute la art.901, are dreptul la o scutire personală în sumă de 27 000 lei pe an.       Astfel, în cazul în care contribuabilul a obținut un venit impozabil ce constituie 360 000 lei și mai mult, scutirea personală nu poate fi utilizată.

Conform prevederilor art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.

Potrivit art.88 alin.(5) din Codul fiscal veniturile persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, obţinute din prestarea serviciilor şi/sau lucrărilor, precum şi veniturile membrilor consiliului sau comisiei de cenzori a întreprinderilor sînt considerate drept salariu din care se reţine impozitul conform cotei prevăzute la art.15 lit.a) din Cod.      Respectiv, în cazul prestării serviciilor de către persoana fizică pensionar angajatorul va reține impozit pe venit ca din salariu aplicînd cota de 12%.

 În conformitate cu prevederile art.261 alin.(18) din Codul fiscal, costul de intrare a mijloacelor fixe se stabileşte în conformitate cu prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate sau ale IFRS, care nu contravin prevederilor Codului fiscal.        Excepție fac doar mijloacele fixe constatate în conformitate cu art.261 alin.(3) din Codul fiscal, pentru care costul de intrare constituie suma excedentului cheltuielilor de reparaţie peste limita stabilită în art.261 alin.(11) din Codul fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 298 alin. (2) din Codul fiscal, responsabilitatea pentru virarea în termen la bugetele locale a taxei pentru salubrizare  revine organelor împuternicite de autorităţile administraţiei publice locale.   [Modificare operată în Baza generalizată a practicii fiscale în conformitate cu prevederile Legii nr. 204 din 24.12.2021, în vigoare din 01.01.2022].

În conformitate cu prevederile art. 289 alin. (2) din Codul fiscal, sistemul taxelor locale include: a) taxa pentru amenajarea teritoriului; b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ- teritoriale; c) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei); d) taxa de aplicare a simbolicii locale;

Conform art. 292 alin. (2) din Codul fiscal, cota taxei pentru salubrizare se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale în funcţie de caracteristicile obiectului impunerii.   [Modificare operată în Baza generalizată a practicii fiscale în conformitate cu prevederile Legii nr. 204 din 24.12.2021, în vigoare din 01.01.2022].