13
02 2020
2354

Încasarea prejudiciului în cadrul unui proces penal

Potrivit Codului de procedură penală (CPP), persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acţiunile interzise de legea penală pot intenta o acţiune civilă privitor la despăgubire prin: 1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală; 2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate; 3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală; 4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale. Acțiunea civilă în procesul penal se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței de judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia. Astfel persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale sau morale nemijlocit prin fapta interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia, în temeiul cererii depuse către organul de urmărire penală vor fi recunoscute ca parte vătămată în cadrul procesului penal în temeiul unei ordonanțe de recunoaștere. În cazul în care, din anumite motive a fost omisă formularea unei asemenea cereri la faza urmăririi penale, persoana poate înainta cererea privind acțiunea civilă în cadrul instanței de judecată, formulând în acest sens o cerere către judecătorul raportor. În același timp, urmează a se ține cont de faptul că prejudiciul material se consideră legat de săvârșirea acțiunii interzise de legea penală dacă el se exprimă în cheltuieli pentru: 1) tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia; 2) înmormântarea părții vătămate; 3) plata sumelor de asigurare, indemnizațiilor și pensiilor; 4) executarea contractului de depozit al bunurilor. La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul estetic, pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc. Acțiunea civilă poate fi intentată în numele persoanei fizice sau juridice de către reprezentanții acestora. În caz de deces al persoanei fizice care este în drept de a intenta o acţiune civilă în procesul penal, acest drept trece la succesorii ei, iar în caz de reorganizare a persoanei juridice – la succesorul ei de drept. Pretențiile persoanelor fizice și juridice prejudiciate nemijlocit prin fapta interzisă de legea penală au prioritate în raport cu pretențiile statului faţă de făptuitor. Organul de urmărire penală și instanţa sunt obligate să aducă la cunoștința persoanei dreptul de a intenta acţiune civilă sau de a recurge la mediere pentru soluționarea litigiului civil. Acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile CPP. În acest sens partea civilă are următoarele drepturi esențiale: 1) să formuleze cereri de recuzare a persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului; 2) să înainteze cereri, în special pentru asigurarea acţiunii civile pornite; 3) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală sau a instanţei, să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii respective; 4) să ia cunoștinţă de procesele-verbale ale acţiunilor la care ea a participat și să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respective, să ia cunoștinţă de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmăririi penale, să noteze orice date din dosar care se referă la acţiunea civilă; 5) să participe la ședinţe de judecată, inclusiv la cercetarea materialelor cauzei referitor la acţiunea sa; 6) să pledeze în dezbateri judiciare referitor la acţiunea sa civilă; 7) să fie informată de organul de urmărire penală sau de instanţă despre hotărârile adoptate care se referă la drepturile și interesele sale, să primească gratuit, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotărâri, precum și copie de pe sentinţă, decizie sau de pe o altă hotărâre judecătorească definitivă; 8) să depună plângeri împotriva acţiunilor și hotărârilor organului de urmărire penală, precum și să atace hotărârea instanţei referitor la acţiunea civilă; 9) să retragă cererea depusă pe cale de atac de ea sau de reprezentantul său; 10) să facă obiecţii la plângerile altor participanţi la proces, să-și expună părerea în ședinţa de judecată referitor la cererile înaintate de alţi participanţi la proces; 11) să participe la judecarea cauzei pe cale ordinară de atac; 12) să facă obiecţii împotriva acţiunilor nelegitime ale celeilalte părţi în proces; 13) să aibă reprezentant și să înceteze împuternicirile lui; 14) să facă obiecţii împotriva acţiunilor președintelui ședinţei de judecată; 15) să renunţe la acţiunea civilă în orice etapă a procesului penal dacă legea permite; 16) să apeleze la un mediator în condiţiile legii, să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penală și să i se repare prejudiciul cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei; 17) să i se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală sau de instanţă în calitate de mijloace de probă sau prezentate de ea însăși, precum și bunurile ce îi aparţin și au fost ridicate de la persoana care a săvârșit acţiunea interzisă de legea penală, să primească în original documentele care îi aparţin. În același timp, partea civilă are următoarele obligații: să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătorești; să prezinte, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei, obiecte, documente și alte mijloace de probă de care dispune, precum și mostre pentru cercetare comparativă; 1) să asigure numărul de copii de pe cererea de chemare în judecată pentru toate părţile civilmente responsabile participante la proces; 2) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală și ale președintelui ședinţei de judecată și să respecte ordinea stabilită în ședinţa de judecată. Normele procedurii civile și normele procesului de mediere a litigiilor civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor procesului penal și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări. Hotărârea privind acţiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil și ale altor domenii de drept. Un aspect important este faptul că termenul de prescripţie prevăzut de legislaţia civilă nu se aplică acţiunilor civile soluţionate în procesul penal. În situația în care persoana care a înaintat acţiunea civilă a fost recunoscută în calitate de parte civilă, însă, ulterior, prin ordonanţă, s-a dispus încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală, din data când această ordonanţă devine irevocabilă începe să curgă un nou termen de prescripţie extinctivă a acţiunii civile în ordinea procedurii civile. În cazul în care instanţa de judecată a admis în principiu acţiunea civilă sau a lăsat-o fără soluţionare, din data când această sentinţă devine irevocabilă începe să curgă un nou termen de prescripţie extinctivă a acţiunii civile. Un aspect esențial este faptul că acţiunea civilă în procesul penal se intentează în baza cererii scrise a părţii civile sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești. Astfel acţiunea civilă se intentează faţă de bănuit, învinuit, inculpat, faţă de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau faţă de persoana care poate fi responsabilă de acţiunile învinuitului, inculpatului. În acest în situația în care partea civilă nu cunoaște bănuitul, învinuitul sau inculpatul, ea poate intenta acțiunea civilă împotriva unei persoane necunoscute. Pot exista situații în care persoanele nu au intentat acţiunea civilă în cadrul procesului penal. În acest caz ele au dreptul de a intenta o asemenea acţiune în ordinea procedurii civile. Dacă acţiunea civilă intentată la instanţa civilă a fost respinsă, reclamantul nu are dreptul de a intenta aceeași acţiune în cadrul procesului penal. Dacă acţiunea civilă a fost respinsă în cadrul procesului penal, reclamantul nu are dreptul să intenteze aceeași acţiune în ordinea procedurii civile. În partea ce ține de recunoașterea sau refuzul de a recunoaște partea civilă este de menționat că persoana fizică sau juridică care a intentat acţiunea civilă, prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei de judecată, este recunoscută în calitate de parte civilă și ei i se înmânează informaţia în scris despre drepturile și obligaţiile ei prevăzute supra. Refuzul organului de urmărire penală sau al instanţei de a recunoaște persoana în calitate de parte civilă nu o lipsește pe aceasta de dreptul de a intenta acţiunea civilă în ordinea procedurii civile. Judecarea acţiunii civile în procesul penal, indiferent de valoarea acţiunii, se efectuează de către instanţa de competenţa căreia este cauza penală. La adoptarea sentinţei de acuzare sau de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter medical, instanţa soluţionează și acţiunea civilă prin admiterea ei, totală sau parţială, ori prin respingere. Odată cu soluţionarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluţioneze acţiunea civilă. Astfel, odată cu sentinţa de condamnare, instanţa de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acţiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. În cazul în care se dă o sentinţă de achitare, instanţa: 1) respinge acţiunea civilă dacă nu s-a constatat existenţa faptei incriminate sau fapta nu a fost săvârșită de inculpat; 2) nu se pronunţă asupra acţiunii civile dacă inculpatul a fost achitat pentru că nu sunt întrunite elementele infracţiunii sau există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzute în art. 35 al Codului penal (CP). În cazuri excepţionale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părţii civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanţa poate să admită, în principiu, acţiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanţa civilă. În acest sens instanța de judecată poate să admită în principiu acțiunea civilă, adică nu va dispune încasarea sumei fixe, doar în situații excepționale când nu este cunoscută suma exactă, când această sumă nu rezultă din anumite înscrisuri sau este un prejudiciu îndoielnic. Există situații în care, în calitate de bănuit, învinuit sau inculpat figurează mai multe persoane fizice sau juridice și apare întrebarea de la cine urmează a fi solicitată repararea prejudiciului. Astfel, în situația dată, intervine Codul civil (CC) care prevede că, dacă doi sau mai mulţi debitori datorează o prestaţie în așa fel încât fiecare este dator să efectueze întreaga prestaţie, iar creditorul poate pretinde fiecăruia dintre debitori executarea, atunci debitorii sunt legaţi solidar. Potrivit art. 811 din CC, debitorul solidar care a satisfăcut obligaţia are dreptul să intenteze o acţiune de regres împotriva celorlalţi debitori solidari pentru părţile acestora din obligaţie, împreună cu părţile acestora din cheltuielile rezonabile suportate. Din această dispoziţie rezultă câteva concluzii importante. În primul rând, dreptul de a se întoarce împotriva celorlalți debitori îl are atât debitorul care a executat obligaţia în totalitate, dar și cel care a executat doar o parte din obligaţia solidară. În cazul executării parţiale debitorul care a executat se poate întoarce împotriva celorlalți debitori doar în partea care depășește partea sa din obligaţie. Această soluţie se justifică prin faptul că, fiecare dintre debitorii solidari este obligat numai la o parte din datorie. Caracterul solidar al obligaţiei se referă nu la întinderea obligaţiei fiecăruia dintre debitori, ci la dreptul creditorului de a urmări fiecare dintre debitori pentru întreaga datorie. Deci de fiecare dată acela dintre debitorii solidari care prestează creditorului mai mult decât partea sa din obligaţie execută și acele părţi din obligaţie care aparţin celorlalţi debitori. Ca rezultat al executării de către acesta, creditorul pierde interesul de a-i urmări pe ceilalţi debitori. În cazul în care debitorul care a executat nu se va putea întoarce împotriva celorlalţi debitori, ultimii se vor îmbogăți din contul patrimoniului celui care a executat. Din aceasta rezultă și o altă concluzie importantă. Debitorul care a executat va putea cere de la ceilalţi debitori numai ceea ce a executat suplimentar la partea din obligaţie care-i revine, deoarece doar în acea parte el a executat în folosul celorlalţi debitori. În limita cotei carei revine debitorul a executat propria obligaţie și deci nu s-ar justifica cererea sa către ceilalţi debitori. În al doilea rând, în cazul acţiunii de regres al debitorului care a executat obligaţia solidară, ceilalţi debitori vor răspunde în limita părţilor din obligaţie care le revin, deci sunt obligaţi pe cote părţi și nu solidar. De aici rezultă că debitorul care a executat obligaţia solidară le poate cere celorlalţi debitori solidari să-i restituie tot ce a plătit creditorului peste cota-parte a sa din obligaţie, dar în limitele părţii din obligaţie care îi revine debitorului faţă de care a înaintat cererea. Potrivit art. 810 din CC, dacă unul dintre debitorii solidari are mai mulţi succesori, aceștia sunt obligaţi să execute prestaţia proporţional cotei lor succesorale. Prezenta regulă nu se aplică dacă obligaţia este indivizibilă. Scopul acestui articol este de a stabili gradul răspunderii succesorilor unui debitor solidar pentru obligaţiile acestuia. Dispoziţiile acestui articol sunt aplicabile doar în cazul în care întregul patrimoniu al debitorului solidar a fost transmis succesorilor acestuia. În cazul în care va avea loc cesiunea doar a obligaţiei solidare, răspunderea celui care a preluat obligaţia va fi determinată în conformitate cu actul de preluare a obligaţiei. În cazul în care patrimoniul unui debitor solidar a fost transmis succesorilor, aceștia preiau obligaţia solidară a debitorului în întregime. Deci toţi succesorii debitorului solidar iau locul acestuia și creditorul are dreptul de a urmări toţi succesorii pentru întreaga datorie sau pentru o parte a acesteia. Dar succesorii nu mai sunt fiecare obligaţi solidar faţă de creditor. Răspunderea solidară a celui care a lăsat moștenirea trecere la moștenitorii acestuia, dar fiecare dintre moștenitori preia doar o fracţiune din această răspundere solidară și va putea fi urmărit doar în limita cotei din moștenire. În partea ce ține de punerea în executare a titlului executoriu este de menționat faptul că, potrivit art. 11 lit. c) din Codul de executare (CE), reprezintă documente executorii și se execută conform normelor stabilite de CE, titlurile executorii emise pe cauze penale și sentinţele pe cauzele penale, în partea încasării amenzii, precum și în partea acţiunii civile. Identificarea executorului judecătoresc și prezentarea documentului executoriu spre executare se efectuează de către creditor. Astfel, potrivit art. 60 alin. (2) din CE, creditorul este liber să depună documentul executoriu la orice executor judecătoresc, ţinând cont de prevederile art. 30 din prezentul cod ce prevede competența teritorială și anume executorul judecătoresc poate întreprinde acţiuni de executare silită doar în circumscripţia camerei teritoriale a executorilor judecătorești în care biroul său își are sediul. Excepțiile fiind stabilite la alin. (2) al aceluiași articol. Conform alin. (3) al art. 30 din CE documentele executorii privind încasarea plăţilor periodice și documentele executorii indicate la art. 15 alin. (2) din CE, cu excepţia celor de la lit. c), se prezintă spre executare executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătorești, se află domiciliul sau sediul debitorului. Totodată art. 16 alin. (1) din CE prevede că titlul executoriu poate fi prezentat spre executare în decursul a 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești în al cărei temei a fost emis, dacă legea nu prevede altfel. Un alt aspect important, ce necesită atenție deosebită este intentarea procesului de insolvabilitate a debitorului. În situația în care este intentată procedura de insolvabilitate, prin prisma art. 78 alin. (1) lit. d) din CE, executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea documentului executoriu în cazul insolvabilităţii debitorului – până la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate. Potrivit art. 104 alin. (2) din CE, în cazul lichidării debitorului persoană juridică sau al declarării insolvabilităţii lui, documentul executoriu și încheierea de încasare a cheltuielilor de executare se transmit comisiei de lichidare/lichidatorului, fapt despre care se informează creditorul. Astfel norma în cauză prevede că executorul judecătoresc este obligat să comunice administratorului autorizat despre dosarul de executare și să informeze creditorul că dosarul a fost transmis administratorului autorizat. Astfel, potrivit art. 140 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149/2012 (Legea nr. 149/2012), cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărârea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 zile calendaristice de la data intrării în procedură. Excepţie fac obligaţiile fiscale al căror termen este de 90 de zile calendaristice de la data intrării în procedură. Odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate, creanțele debitorului față de creditori vor fi achitate potrivit consecutivității stabilite la art. 43 din Legea nr. 149/2012.

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.