Respectarea principiului continuității activității este unul dintre aspectele cu importantă majoră pentru utilizatorii situațiilor financiare ale unei entități, mai ales în contextul actual, marcat de instabilitate. Vă reamintim că conceptul de continuitate a activității pornește de la premisa că entitatea își va continua activitatea pe o perioadă de minimum douăsprezece luni de la data rapor¬tării situațiilor financiare, în condiții normale de activitate, fără a intra în procedura de lichidare sau faliment.

În ultima perioadă, tot mai frecvente sunt cazurile în care fondatorul întreprinderii de stat sau societății pe acțiuni în care cota statului depăşeşte 50% din capitalul social (statul) solicită majorarea capitalului social cu surplusul din reevaluarea activelor imobilizate. Motivele invocate se bazează pe faptul că entitățile menționate au fost dotate cu imobilizări (în mare parte clădiri, edificii etc.) de către stat, valoarea acestora, consemnată în capitalul social fiind valoarea stabilită la data depunerii în capitalul social al entității (fondării). Ulterior, valoarea de piață a activelor menționate a suferit modificări, de regulă în partea majorării acesteia.

Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.112 din 2 iulie 2014 (în vigoare din 1.09.2014) și Planurile naționale de acțiuni pentru implementarea acestuia, prin care Republica Moldova și-a asumat angajamentul de a transpune în legislația națională Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, stabilesc că prevederile actelor normative europene urmează a fi încorporate în legislația națională în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a acordului (până la 1 septembrie 2017).

Având în vedere prevederile art. 13 alin. (2) lit. e) din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 (în continuarea – Legea contabilității) prin care se stipulează că persoanele specificate la alin. (1)1 sunt obligate să organizeze sistemul de control intern inclusiv inventarierea, precum și conform prevederea art. 412 al prezentei legi care stipulează această obligativitate, în prezentul articol vom expune opinia aferent modalității de organizare a sistemului de control intern.

Obiectiv Prezenta instrucțiune este elaborată pornind de la necesitatea stabilirii unor reguli (norme) privind calculația și contabilizarea costurilor aferent pierderii obținute în procesul de fabricație. Domeniul de aplicare și reglementare

În procesul de producere se obțin deșeuri, rebuturi, pierderi în urma staționărilor, alte pierderi tehnologice. Astfel, în funcție de particularitățile procesului de producție pierderile sunt gestionate, administrate și înregistrate în contabilitate de către entități conform reglementărilor interne și prevederilor normative în vigoare. În prezentul articol vom expune modalitatea1 de administrare a pierderilor tehnologice în procesul de producere relatată printr-un set de reguli, care pot fi utile în aplicare de către entități.

Продолжаем рассматривать основные вопросы, возникающие на практике при документальном оформлении, бухгалтерском и налоговом учете выбытия основных средств. Как было отмечено в предыдущей публикации1, согласно действующим нормативным актам, при выбытии основного средства (далее – ОС) в случае безвозмездной передачи, а также по договорам дарения, его признание прекращается2.