11
10
2017
756
1. (5.5.2.1) Care sunt cotele maxime a impozitului pe bunurile imobiliare neevaluate?
Cotele maxime a impozitului pe bunurile imobiliare care nu au fost evaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate sunt specificate în anexa nr. 2 la Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056-XIV din 16.06.2000 după cum urmează:
1.impozitul pe clădirile și construcțiile cu destinație agricolă, precum și pe alte bunuri imobiliare:
11. impozitul pe bunurile imobiliare cu altă destinație decît cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptînd garajele și terenurile pe care acestea sînt amplasate și loturile întovărășirilor pomicole cu sau fără construcții amplasate pe ele:
2. impozitul pe bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale) din localităţile rurale se stabileşte după cum urmează:
Cotele concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare se stabilesc anual de către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale la aprobarea bugetelor respective, în limitele (inclusiv limitele maxime) specificate în anexa nr. 2 la prezenta lege, însă nu mai mici decît 50% din cota maximă.
[modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării anexei nr.2 pct. 11 la Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056-XIV din 16.06.2000 prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 281 din 16 decembrie 2016 (publicată în Monitorul Oficial, 2016, nr.472-477/947, în vigoare 01.01.2017)
1.impozitul pe clădirile și construcțiile cu destinație agricolă, precum și pe alte bunuri imobiliare:
- pentru persoanele juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător – 0,1 la sută din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;
- pentru persoanele fizice, altele decît cele specificate la prima liniuță – 0,1 la sută din costul bunurilor imobiliare.
11. impozitul pe bunurile imobiliare cu altă destinație decît cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptînd garajele și terenurile pe care acestea sînt amplasate și loturile întovărășirilor pomicole cu sau fără construcții amplasate pe ele:
- pentru persoanele juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător – 0,3 la sută din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;
- pentru persoanele fizice, altele decît cele specificate la prima liniuță – 0,3 la sută din costul bunurilor imobiliare
2. impozitul pe bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale) din localităţile rurale se stabileşte după cum urmează:
- pentru persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător – 0,1 la sută din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;
- pentru persoanele fizice, altele decît cele specificate la prima liniuţă – 0,1 la sută din costul bunurilor imobiliare.
Cotele concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare se stabilesc anual de către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale la aprobarea bugetelor respective, în limitele (inclusiv limitele maxime) specificate în anexa nr. 2 la prezenta lege, însă nu mai mici decît 50% din cota maximă.
[modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării anexei nr.2 pct. 11 la Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056-XIV din 16.06.2000 prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 281 din 16 decembrie 2016 (publicată în Monitorul Oficial, 2016, nr.472-477/947, în vigoare 01.01.2017)
