Compania „X” se află în proces de insolvabilitate. Pe perioada derulării procesului, administratorul insolvabilității este obligat să prezinte dările de seamă fiscale și de a ţine evidenţă contabilă. Care este procedura de acordare administratorului insolvabilității a accesului la serviciile fiscale electronice pentru depunerea dărilor de seamă fiscale?   Conform prevederilor art. 187 alin. (21) din Codul fiscal (CF), începând cu 1 ianuarie 2013, subiecții înregistrați în calitate de plătitori ai TVA prezintă darea de seamă fiscală utilizând, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în forma și în modul reglementat de SFS.

Art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 (Legea nr. 149/2012), definește noțiunile de obligație fiscală și obligații de plată curente. Astfel, prin noțiunea de obligație fiscală se înțelege obligația de a plăti impozite, taxe şi de a efectua alte plăţi la bugetul public national, în modul şi în condiţiile stabilite de legislaţia fiscală, iar prin obligaţiile de plată curente, se înțeleg impozitele, taxele şi alte obligaţii de plată, credite şi dobânzi aferente, majorări de întârziere (penalităţi), calculate din momentul intentării procesului de insolvabilitate.

Problema spațiului locativ, precum și problemele dintre companiile de construcții și persoanele care investesc în construcția apartamentelor, sunt majore. Cetăţenii-investitori nu sunt protejaţi în procesele de insolvabilitate a companiilor de construcţii. Deşi în ultimii ani s-a mărit considerabil numărul companiilor de construcţii care au falimentat fără a finaliza blocurile finanţate din investiţiile cetăţenilor, legislația cu privire la insolvabilitate nu prevede careva amendamente suplimentare pentru cazurile de falimentare a companiilor de construcţii care nu şi-au onorat obligaţiile faţă de zeci şi sute de creditori-persoane fizice.

Presupunem că, contractul de împrumut între SA ,,Banca comercială” și persoana fizică „Y” a fost încheiat la data de 01.01.2015, valabil până la data de 31.12.2016, în contract fiind stabilite ratele și termenele de rambursare a împrumutului. La data de 01.10. 2015 a fost intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Z”, care a încheiat cu SA ,,Banca comercială” un contract de ipotecă, garantând restituirea împrumutului de către persoana fizică. În toată perioada respectivă, inclusiv și după intentarea procesului de insolvabilitate, persoana fizică rambursează împrumutul în modul și termenul stabilit de contractul de împrumut, micșorând în fiecare luna suma împrumutului acordat. În acest caz, apare întrebarea dacă SA ,,Banca comercială” are dreptul de a trece la executarea dreptului de ipotecă în cazul în care debitorul își onorează obligația conform contractului de împrumut.

Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 (Legea nr. 149/2012) se aplică persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit, precum și maselor succesorale lăsate de persoanele fizice, indiferent de faptul dacă desfășurau sau nu activitate de întreprinzător.

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a art. 9, 10, 16, 18, 20, 21 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, ridicată de către autorul sesizării pendinte la Judecătoria Chişinău, pe rolul căreia se află în procedura de examinare cererea introductivă depusă de către creditorul Y (Banca comercială), aflată în proces de lichidare, privind intentarea procesului de insolvabilitate împotriva agentului economic X. Conform prevederilor art. 9 din Legea insolvabilității nr.149 din 26.09.2012 (în continuare — Legea nr.149), procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate, stabilite în art. 10. al Legii.

În procesul desfăşurării activităţii comerciale, întreprinzătorul intră în diverse raporturi juridice cu alţi reprezentanți ai circuitului economic, majoritatea raporturilor având drept scop obţinerea de profit și de cele mai dese ori îmbracă forma unor contracte, astfel realizându-se activitatea de producere şi circulaţie a mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii. Succesul activităţii comerciale depinde de executarea cu buna credinţă şi la timp a obligaţiilor de către toţi întreprinzătorii participanţi la raporturile juridice, în conformitate cu contractele încheiate. Respectiv, orice derogare de la prevederile acestora pot provoca consecințe negative pentru una din părțile contractante, inclusiv insolvabilitatea. În continuare vom examina unele aspecte ce tin de aplicarea procedurii insolvabilităţii asupra întreprinzătorului individual.