Subiecţi ai estimării prin metode indirecte sunt persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care depăşesc riscul minim acceptat, stabilit la art.22613 alin.(11) din Codul fiscal. Persoanele fizice proprietari ai bunurilor imobiliare a căror construcţie a început până la 1 ianuarie 2012, iar înregistrarea la organul cadastral teritorial s-a efectuat după această dată nu vor fi consideraţi subiecţi ai estimării numai referitor la bunurile imobiliare menţionate. Actuala redacție a art. 22613 din Codul fiscal a fost promulgată prin Legea nr. 138 din 17.06.2016 și este în vigoare din 01.07.2016.

să efectueze şi să înregistreze documentar la preţurile care au avut loc în realitate, orice tranzacţie în mod legal, inclusiv cele de vânzare/cumpărare a imobilelor, mijloacelor de transport, altor bunuri costisitoare;să solicite oficializarea salariului, ce corespunde sumei obţinute de-facto, refuzând la fenomenul achitării „salariilor în plic” şi alte acţiuni frauduloase ale agenţilor economici;

acordă consultanţă la telefonul Centrului unic de apel al SFS — 0-8000-1525; acordă consultanţă nemijlocit în cadrul subdiviziunilor structurale ale SFS;

Arhiva Declaraţia cu privire la disponibilul de mijloace băneşti se depune doar de cetăţenii care au avut disponibil de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012 în sume mai mari de 500 mii lei. În cazul în care suma disponibilului era mai mare de un milion de lei persoana fizică are obligaţia de a anexa la declaraţie documentele ce confirmă acest disponibil.

Cetăţenii care au dispus la 1 ianuarie 2012 de mijloace băneşti în sumă de până la 500 mii lei nu au avut obligaţia de a depune Declaraţia persoanei fizice cu privire la disponibilul de mijloace băneşti la situaţia din 01 ianuarie 2012. Pentru subiecţii estimării venitului impozabil prin metode indirecte, care nu au depus declaraţia, venitul impozabil estimat va fi determinat prin diminuarea acestuia cu suma de 500 mii lei.

Procedura de insolvabilitate reprezintă un important mecanism juridico-economic de asigurare a stabilității și siguranței circuitului civil. Acesta permite a diminua la maxim efectele negative ale situației când un subiect de drept se află în incapacitate de plată. Reglementarea legislativă a procesului de insolvabilitate și-a găsit reflectare în Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 (în continuare – Lege). Actul legislativ în cauză a fost elaborat în contextul tendinței generale de creștere a numărului proceselor de insolvabilitate ca urmare a crizei economice și necesității excluderii din piață a subiecților economici neviabili.

Regula principală în materie de executare a obligațiilor față de bugetul public național este reprezentată de executarea de bună voie și cu bună voință de către contribuabil a obligației fiscale, prin efectuarea plății pe deplin și în termenul legal consfințit de cadrul de reglementare în vigoare. Totuși, dacă contribuabilul nu execută obligația sa, în mărimea stabilită, creditorul, adică Serviciul Fiscal de Stat, pentru a valorifica dreptul pe care îl deține în raport cu contribuabilul, recurge la pârghiile pe care legislația în vigoare i le pune la dispoziție, pentru a-l sili la executarea obligațiilor pecuniare față de bugetul public național. În acest sens, Serviciul Fiscal de Stat va cere executarea silită a obligațiilor fiscale restante prin modalitățile statuate de cadrul legal în vigoare.