29
11 2017
7937

Condamnare pentru evaziunea fiscală

Prin sentința din 27 decembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, cetăţeanul R.I. a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2441 alin. (2)din Codul penal “Evaziunea fiscală a persoanelor fizice”, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 2 500 UC. Instanţa a stabilit că R.I., în perioada 01 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, fără a înregistra activitatea de întreprinzător, având intenția comiterii evaziunii fiscale, în scopul de a tăinui şi de a deghiza originea veniturilor sale, a acceptat primirea prin transferuri de bani prin sistemele de transfer „Western Union” şi „Money Gram” de la instituțiile bancare amplasate pe teritoriul mun. Chişinău, bani în proporții deosebit de mari (suma de $113,3 mii, care, conform cursului oficial al BNM pentru perioada indicată constituiau peste 1,5 mil. lei) proveniți de peste hotarele Republicii Moldova de la terțe persoane, eschivându-se de la prezentarea declarației cu privire la impozitul pe venit. Astfel, R.I., contrar prevederilor art. 13 alin. (2) Codul fiscal, care stipulează că subiecții impunerii sunt obligați să declare venitul brut obținut din toate sursele, precum şi art. 14 alin. (1) lit. a) şi art. 15 lit. a) din Codul fiscal, potrivit căruia suma totală a impozitului pe venit se determină pentru persoanele fizice în mărime de 7% din venitul anual impozabil ce nu depășește suma de 29 640 lei şi 18% din venitul anual impozabil ce depășește această sumă, nu a prezentat organelor specializate declarația cu privire la impozitul pe venit, ceea ce a dus la neachitarea impozitului pe venit în valoare de 268,3 mii lei. Cu toate că persoana fizică a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, prin care a solicitat achitarea sa pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale componenței de infracțiune, Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017 a respins apelul declarat cu menținerea sentinței atacate. Instanța de apel a menționat că, deşi inculpatul vina în cele încriminate nu o recunoaște, vinovăția lui pe deplin se dovedește prin probele acumulate de organul de urmărire penală, cercetate de către instanţa de fond şi verificate de către instanţa de apel. Intenţia persoanei fizice de a săvârşi infracţiunea a fost probată prin declaraţiile martorilor care confirmă că inculpatul s-a adresat cu rugămintea către ei pentru a fi transferate sume de bani pe numele altor persoane şi nu a inculpatului, astfel, se constată cu certitudine că acesta intenționat dorea să ascundă faptul că suma de bani este destinată acestuia. Cât privește argumentul apărării persoanei invinutie precum că mijloacele financiare indicate în învinuire au fost obținute cu titlul de împrumut, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie a susținut opinia instanțelor inferioare care au apreciat poziția acestuia ca o metodă de eschivare de la răspunderea penală. Astfel, prin decizia din 22 noiembrie 2017 (Dosarul nr. 1ra-1507/2017 ), Curtea Supremă de Justiţie a considerat inadmisibil recursul persoanei fizice prin care a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017.

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.