Panorama
Aspectul contabil al perioadei de gestiune în Republica Moldova și experiența altor țări
Perioada de gestiune reprezintă un interval de timp în care totalitatea
operațiunilor economice sunt înregistrate în contabilitate, perioadă în care are loc administrarea activelor și pasivelor unei entități pentru
buna funcționare.
Conform art. 32 din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, perioada de gestiune pentru toate entitățile care întocmesc şi prezintă situații financiare este anul calendaristic, care cuprinde perioada de la 1 ianuarie până la 31 decembrie, cu excepția:
- cazurilor de reorganizare şi lichidare a entității;
- entităților ale căror entități-mamă aplică altă perioadă de raportare financiară;
- unor categorii de entități pentru care Ministerul Finanțelor, în funcție de particularitățile activității acestora, stabileşte o perioadă de gestiune care nu coincide cu anul calendaristic
.
Cerințele de raportare în cazul reorganizării entității sunt stabilite la art. 34, iar în cazul lichidării entității – la art. 35 din legea menționată.
Conform IFRS 10 „Situații financiare consolidate”, acceptat prin Ordinul MF nr. 109 din 19 decembrie 2008, entitatea se consideră entitate-mamă în cazul în care aceasta controlează una sau mai multe entități diferite (filiale) și prezintă situații financiare consolidate. Acestea reprezintă situațiile financiare ale unui grup în care activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile și fluxurile de numerar ale entității-mamă și ale filialelor sale sunt prezentate ca aparținând unei singure entități economice.
O societate-mamă trebuie să întocmească situații financiare consolidate utilizând politici contabile uniforme pentru tranzacții și evenimente asemănătoare în circumstanțe similare (pct. 19).
Astfel, aplicarea aceleiași perioade de gestiune de către entitatea-mamă și entitățile-fiice pare a fi o necesitate care ar ușura esențial corespunderea cerințelor menționate anterior și ar asigura facilitatea întocmirii situațiilor financiare consolidate de către entitatea-mamă.
Luând în calcul prevederile Legii contabilității, entitățile ale căror entități-mamă aplică altă perioadă de gestiune stabilesc de sine stătător perioada de gestiune care coincide cu cea a entității-mamă, urmând să informeze proprietarii și Serviciul situațiilor financiare.
Ținând cont de cerințele expuse anterior, este logică și corectă stabilirea unei perioade de gestiune unice pentru entitatea-mamă și entitățile-fiice (filiale) incluse în consolidare.
De asemenea, Ministerul Finanțelor, la solicitarea ministerelor de ramură sau a unui grup de entități dintr-un anumit domeniu, poate stabili pentru acestea o perioadă de gestiune diferită de anul calendaristic. Această solicitare poate fi argumentată prin existența particularităților ramurii respective, care întâlnește anumite dificultăți în determinarea rezultatului financiar, de exemplu, la sfârșitul anului calendaristic.
Spre exemplu, Ministerul Educației poate solicita pentru instituțiile de învățământ superior stabilirea unei perioade de gestiune de la 1 septembrie până la 31 august. Stabilirea unei perioade de gestiune diferite de anul calendaristic poate fi solicitată de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, asociații de producători agricoli, pentru entități care fac parte dintr-o ramură a agriculturii, iar particularitățile activității acestora impun stabilirea unei alte perioade de gestiune.
În România, perioada de gestiune este reglementată prin art. 27 din Legea contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991, cu modificările și completările ulterioare.
Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și, de regulă, coincide cu anul calendaristic.
Durata exercițiului financiar este de 12 luni. Exercițiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic pentru entitățile-fiice (filiale) cu sediul în România, care aparțin unei persoane juridice cu sediul în străinătate, precum și pentru persoanele juridice cu sediul în România.
Prevederile sus-menționate nu se aplică:
- instituțiilor de credit;
- instituțiilor financiare nebancare, înscrise în Registrul general;
- instituțiilor de plată și instituțiilor emitente de moneda electronică, care acordă credite legate de serviciile de plată și a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată, respectiv emitere de monedă electronică și prestare de servicii de plată;
- entităților autorizate, reglementate și supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Persoanele nou-înființate care se încadrează în categoria entităților-fiice (filiale) cu sediul în România, care aparțin unei persoane juridice cu sediul în străinătate, precum și persoanele juridice cu sediul în România, pot opta pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic de la data înființării acestora.
Persoanele care optează pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic au următoarele obligații:
- să întocmească și să depună raportări contabile anuale la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice;
- să înștiințeze în scris unitatea teritorială a Ministerului Finanțelor Publice despre exercițiul financiar ales, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de începutul exercițiului financiar ales. Persoanele nou-înființate depun înștiințarea respectivă în termen de 30 de zile calendaristice de la data înființării.
Cu excepția cazurilor în care persoana juridică străină sau entitatea-mamă străină își schimbă data de raportare ori au loc operațiuni de reorganizare, potrivit legii, data aleasă pentru întocmirea de situații financiare anuale nu poate fi modificată de la un exercițiu financiar la altul.
Exercițiul financiar al unităților nou-înființate începe la data înființării, potrivit legii. Exercițiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe în ziua următoare încheierii exercițiului financiar anterior și se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea.
Perioada de lichidare este considerată un exercițiu financiar distinct față de cel precedent, indiferent de durata sa.
Astfel, în linii generale prevederile privind reglementarea perioadei de gestiune pentru entitățile care cad sub incidența Legii contabilității (România) sunt similare condițiilor care urmează a fi respectate de entitățile din Republica Moldova în acest sens. Cu toate acestea, în România sunt stabilite restricții pentru unele tipuri de entități, cum ar fi unele instituții financiare și entități autorizate, modificarea perioadei de gestiune nefiind permisă. De asemenea, lipsesc prevederile referitor la posibilitatea stabilirii perioadei de gestiune diferită de anul calendaristic pentru unele categorii de entități, în funcție de particularitățile activității acestora, de către Ministerul Finanțelor.
În Federația Rusă, reglementările privind perioada de gestiune sunt prezentate în art. 15 din Legea contabilității nr. 402-ФЗ din 6 decembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, perioada de gestiune pentru raportarea anuală contabilă (financiară) (anul de gestiune) este considerat anul calendaristic – de la 1 ianuarie până la 31 decembrie inclusiv, cu excepția cazurilor de creare, reorganizare și lichidare a persoanei juridice.
Primul an de gestiune este perioada de la data înregistrării de stat a entității până la 31 decembrie a aceluiași an calendaristic, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin legea menționată și/sau standardele naționale de contabilitate.
Astfel, SNC nr. 4/99 „Prezentarea situațiilor financiare”, aprobat prin Ordinul MF (Federația Rusă) nr. 43н din 6 iulie 1999, prevede că perioada de raportare pentru care se întocmesc situațiile financiare este un an calendaristic: din 1 ianuarie până pe 31 decembrie, inclusiv.
Prima perioadă de raportare pentru entități nou-create se consideră data de înregistrare până pe 31 decembrie a anului curent, iar pentru entități înființate după 1 octombrie – până pe 31 decembrie a anului următor.
Din cele expuse, putem concluziona că prevederile privind perioada de gestiune sunt practic identice referitor la perioada de gestiune de bază (1 ianuarie – 31 decembrie) și referitor la perioada de gestiune aplicată de entitățile nou-create, în lichidare și reorganizare.
Prevederile legale ale Federației Ruse par a fi mai restrictive, iar pentru aceasta există unele explicații, cum ar fi necesitatea accesibilității și asigurării cu informații financiare uniforme și pe baza stabilă a organelor de statistică, dar și a organelor de reglementare și supraveghere. În același sens, în vederea asigurării unei raportări continue și uniforme, România a stabilit restricții de modificare a perioadei de gestiune pentru unele tipuri de entități.
Observăm că prevederile legale naționale sunt mult mai permisive decât cele examinate, iar modificarea Codului fiscal care permite aplicarea unei perioade fiscale privind impozitul pe venit diferită de anul calendaristic generează încă o facilitate pentru entitățile care necesită modificarea perioadei de gestiune.
Monitorul fiscal FISC.md Nr.38 2017
5615 vizualizări
Data publicării:
13 Iunie /2017 13:00
Domeniu:
Noutăți | Legislație fiscală
Etichete:
perioada de gestiune | experiență internațională | Cod fiscal | Republica Moldova | România | Federația Rusă | entitate | an calendaristic
0 comentarii
Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.