În sistemul tarifar şi sistemele netarifare potrivit art. 4 al Legii salarizării nr. 847-XV din 14.02.2002 salariul include: salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei);salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază);alte plăţi de stimulare şi compensare.

Potrivit art. 3 al Legii salarizării nr. 847-XV din 14.02.2002 unităţile din sectorul real pot aplica: sistemul tarifar; şi/sausistemele netarifare de salarizare.

Raporturile de muncă şi alte raporturi legate nemijlocit de acestea sînt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul Codul muncii, de alte legi, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii

3. Caracteristica, modul de recunoaştere şi evaluare a elementelor de pasiv Capital propriu şi datoriiAstfel, dacă entitatea constituie rezerve pe seama profitului net, trebuie de indicat componenţa concretă a cestora (pct. 18 din SNC „Capital propriu şi datorii"). Referitor la modul de recunoaştere şi evaluare a datoriilor, aici s-ar putea să fie indicat aspectul dacă entitatea constituie sau nu provizioane pentru plata concediilor de odihnă ale muncitorilor de bază sau provizioane pentru acoperirea cheltuielilor (pierderilor) eventuale privind reparaţia şi deservirea în cursul perioadei de garanţie a activelor vîndute (pct. 81 din SNC „Capital propriu şi datorii").

Caracteristica, modul de recunoaştere şi evaluare a elementelor de activ Imobilizări necorporale şi mijloace fixeImobilizările necorporale şi corporale se recunosc iniţial pe obiecte de evidenţă al căror nomenclator este stabilit de directorul entităţii cum prevede pct. 5 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale". Mijloacele fixe cuprind imobilizările corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora depăşeşte plafonul valoric prevăzut de legislaţia fiscală conform pct. 4 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale". De asemenea durata de utilizare a acestor bunuri trebuie să fie mai mare de un an. Variantă admisibilă care poate fi stipulată în politici contabile este că mijloacele fixe cuprind imobilizările corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit de entitate, indicînd mă¬rimea concretă, de exemplu, 10 000 lei, 15 000 lei sau o altă sumă. Din practica entităţilor autohtone se poate constata că contabilii entităţilor nu practică această variantă admisibilă, din motivul apariţiei necesităţii recalculării în scopuri fiscale a uzurii mijloacelor fixe, a căror valoarea este peste 6 000 lei pînă la pragul de semnificaţie de exemplu 10 000 lei. Evaluarea ulterioară a imobilizărilor necorporale şi corporale se efectuează la valoarea contabilă, care potrivit SNC „Imobilizări necorporale şi corporale" costul de intrare sau costul corectat al obiectului de evidenţă diminuat cu amortizarea şi pierderile din depreciere acumulate. Variantă admisibilă care poate fi stipulată în politici contabile este că evaluarea ulterioară a imobilizărilor necorporale şi corporale se efec¬tuează în baza modelului reevaluării potrivit pct. 75 din IAS 38 „Imobilizări necorporale" şi pct. 31 din IAS 16 „Imobilizări corporale". Duratele de utilizare a imobilizărilor necorporale şi corporale se stabilesc în funcţie de modelul utilizării acestora şi sînt prezentate în procesele-verbale de primire-predare pct. 20 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale". Aceste durate de utilizare sunt stabilite în baza Catalogului de mijloace fixe şi activelor nemateriale nr. 338 din 21.03.2003. Variantă admisibilă care poate fi stipulată în politici contabile este că duratele de utilizare a imobilizărilor necorporale şi corporale se stabi¬lesc prin ordinul conducătorului (directorului) entităţii. Aferent mijloacelor fixe mai trebuie de indicat şi informaţia aferentă valorii reziduale. Dacă valoarea reziduală a mijloacelor fixe este nesemnificativă şi se consideră nulă (pct. 20 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale"). Variantă admisibilă care poate fi stipulată în politici contabile este că valoarea reziduală a mij¬loacelor fixe se stabileşte pe obiecte de evidenţă şi se reflectă în procesele-verbale de primire-predare a mijloacelor fixe. Un moment important care trebuie reflectat în subcompartimentul „Imobilizări necorporale şi mijloace fixe” se referă la metoda de amortizare utilizată la imobilizări necorporale şi mijloacelor fixe, care poate fi metoda liniară (pct. 22 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale"). Variante admisibile care pot fi stipulate în politici contabile sunt amortizarea imobilizărilor necorporale şi mijloacelor fixe se calculează prin: metoda unităţilor de producţie; metoda de diminuare a soldului cu majorarea ratei (normei) uzurii liniare de două ori (sau în altă mărime stabilită de entitate) (pct. 25 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale"). Trebuie să fie indicată şi perioada începerii calculului amortizării. Astfel amortizarea imobilizărilor necorporale şi mijloacelor fixe se calculează începînd cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii acestora în utilizare (pct. 28 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale"). Variantă admisibilă care poate fi stipulată în politici contabile este amortizarea imobilizări¬lor necorporale se calculează începînd cu data transmiterii acestora în utilizare. În cazul existenţei activelor imobilizate la care nu se calculează amortizarea acestea trebuie de indicat tipurile de imobilizări necorporale şi corporale pentru care nu se calculează amortizarea (pct. 48 şi 61 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale"). Costurile de reparaţie, întreţinere a mijloacelor fixe şi de ieşire a acestora se înregistrează ca cheltuieli curente (pct. 65 din SNC „Imobilizări necorporale şi corporale"). Variante admisibile care poate fi stipulată în politici contabile este că costurile de reparaţie, întreţinere şi de ieşire a mijloacelor fixe: se înre¬gistrează ca cheltuieli anticipate, cu deconta¬rea ulterioară la cheltuieli curente conform metodei liniare (sau în altă bază raţională stabilită de entitate);costurile de ieşire a mijloacelor fixe se decontează pe seama provizionului constituit anterior.

Politici contabile constituie instrumentul principal de realizare a prevederilor S.N.C. Politici contabile reprezintă documentul, ce reglementează principiile şi variantele de ţinere a contabilităţii fiecărei entităţi în parte.